duminică, 14 noiembrie 2010

Constanta Buzea - Crestetul ghetarului sau despre omul Paunescu



citesc jurnalul Constantei Buzea ( "Crestetul ghetarului. Jurnal 1969-1971, Humanitas,2010"), prima sotie a lui Adrian Paunescu si o poeta foarte misto pe care v-o recomand cu mare drag. Am citit, spre rusinea mea, doar un volum al ei,'"Agonice" de prin '70 cred, cand inca mai era cu Paunescu. Din pacate, doamna Buzea nu vorbeste  frumos despre perioada cat a fost maritata cu stimabilul poet,din contra, scoate la iveala multe episoade destul de grave care contureaza nu foarte suav, un portret al poetului din care reies multe defecte si un caracter neplacut. Trebuie sa spun din start ca in copilarie eram un mare fan Paunescu, asta pana am crescut si m-a cam dezamagit, i-am citit multe dintre cartile de poezie, prea groase, prea multe, prea proaste si chiar si romanul aparut anul asta,"Vinovat de iubire", dezamagitor, cu doar cateva momente faine, ca de ex. rastignirea doctorului la sfarsitul cartii,cu siringi batute in palme.

Ideea e ca imi plac anumite poeme ale lui si imi aduc aminte cu drag de copilarie cand ii citeam revista si poeziile. Nu mai stiu exact ce m-a atras la el sau cum am inceput sa il urmaresc, probabil pentru ca iubeam poezia si incepusem sa scriu. Poate a fost un model prost in anii aia, asa mi-au zis unii, nu cred, dar nu asta conteaza acum, nu despre asta vreau sa vorbesc. Ce vreau sa spun e ca din lectura jurnalului doamnei Buzea reiese un portret neplacut al lui Paunescu. Este descris ca un om care practica adulterul pe fata, ca un om dur, galagios, nepasator, neiubitor si caruia ii placea sa isi tortureze emotional sotia. Si scria mult, scria prost, se voia in centrul atentiei, inmugurea Paunescu cel care va controla masele. Din citirea jurnalului am ramas cu o ciudata senzatie, confuzie si ma intreb daca el a apucat sa-l citeasca inainte sa moara si ce reactii o fi avut. ma intreb de asemena de ce doamna Buzea s-a hotarat sa il publice, de ce acum, de ce nu mai demult? sunt intrebari la care probabil nu voi primi raspuns.

La final din respect pentru poetul si omul ce ar fi putut sa fie Adrian Paunescu vreau sa postez o poezie scurta ce mi-a placut foarte mult,ca un omagiu adus lui,acum ca a murit si in sfarsit marea d e energie, marele vulcan implicat in tot si toate, dornic de a fi homo universalis ,s-a stins, s-a potoloit. O poezie de-a lui, nu stiu cand a fost scrisa, dar stiu ca a mai fost citita de o persoana care nu imi place, din spatiul public. Insa eu o stiam de mai demult si imi permit sa o postez aici. in rest, Dumnezeu sa-l ierte si sa il apreciem noi cei ramasi pentru lucrurile bune pe care le-a facut, sa nu ne amintim numai ce ne convine, numai ce ne place. nu e corect.


pluton

de adrian paunescu



Aştept primăvara:
vreau să fiu dus de un pluton suav
la primul zid şi împuşcat cu muguri
şi când voi muri să-mi înflorească toate rănile,
să vină toate albinele la rănile mele
şi să mă transporte pe aripi
către tărâmul de polen unde merită să ajung
cu flori cu tot, cu tristeţe cu tot,
cu primăvară cu tot,
acum şi-n veacul vecilor.


regret ca poetul a facut atatea greseli si a ales ce nu a trebuit si nu si-a vazut de poezie, de adevarata poezie ,nu de torentii de versuri fara valoare. oricum, despre morti numai de bine si fie-i tarana usoara!

2 comentarii: