duminică, 21 noiembrie 2010

nu stiu cate zile. ceata



mi-am cumparat de la targ cartea lui SGB, poetul chipurilor distorsionate, a amintirilor cu oameni deosebiti in felul lor, al carui vers final dintr-un poem, "dar parca futi finalul", mi se pare de mare efect. nu il cunosc personal, desi l-am vazut de cateva ori pe la evenimente, dar mi-au placut poemele din Chipurile si m-am asezat la lectura romanului sau, Nu stiu cate zile, with great expectations. si nu am fost dezamagit. nu e o capodopera, asta e clar, insa e o carte binisor scrisa, ar fi trebuit totusi sa lucreze mai mult la exprimari, uneori si sufera la dialog, dar a carei poveste te prinde, te atrage si nu te lasa pana nu termini cartea, destul de scurta de altfel, 200 de pagini. cand am terminat ultimul rand mi-am zis: da, marfa, uite o carte cu bagabonzi, droguri si iubire, noncomformista, care nu abuzeaza de vulgaritati ca altele, pentru a se apropia de aceasta lume degradata si aparte in peisajul social. asadar, e o carte placuta, usurica, buna de citit intr-un weekend.



azi dimineata pe la 4 pana sa ma culc am privit pe fereastra si am ramas fascinat multe minute. cazuse ceata peste oras. se vedea printre copacii din fata blocului si parea ca sunt intr-o padure magica scandinava,nordica. aproape ca ma asteptam la cativa spiridusi sa apara,sau un inorog care poarta pe spatele-i magic o tanara. nu exista cuvinte care sa descrie cat de bine m-am simtit privind acest magnific,fermecat peisaj. drept urmare am dormit 10 ore si am visat ca sunt intr-un basm. pacat ca am uitat aproape totul....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu