miercuri, 24 noiembrie 2010

război și femei....orgie la sfârșitul lumii

tânărul își plimba trupul greu și obosit pe o stradă  rău famată, plină de pericole reale și iminente. are un aer trist și melancoloc. își poartă chipul ca pe o oglindă în care se reflectă lucrurile adânc ascunse în sufletele celor care îl privesc în ochii de ceață și fum de țigară exotică. nu știe nici el ce caută aici, știe doar că este aici, picioarele l-au purtat fără voia lui în această parte a orașului pe unde nu visa să ajungă. dar asta nu mai contează acum, e aici și nu se așteaptă la nimic bun. în fața lui, la aproximativ 200 de metri, se afla un grup de tineri mascați, cu glugi pe cap, fiecare cu un pistol sau un cuțit în mână. este celebra bandă de cartier despre care auzise foarte multe și niciun lucru plăcut. Banda 'Glugilor Negre' sau a 'Măștilor de dincolo' cum li se zicea, avea o proastă faimă, dar erau respectați în București, mai ales în acest cartier pe care îl conduceau. de fapt tot sectorul era al lor, primarul, om slab dar care își stia interesul și era avar după bani, îi lăsa să-și facă de cap. fiica cea mare și bună a lui, era gagica oficială a lui Negru, șeful găștii de pistolari și cuțitași. era încă în liceu și nimeni nu se lua de ea, până și colegilor le era teamă să nu cumva să o supere, pentru că nu demult, un baiat care din greșală o udase pe fată, zăcea în spital, înjunghiat.

așadar, tânărul nostru, proaspăt trezit dintr-un vis, se vede față în față cu cei mai ai dracu oameni din cartier, cu cele mai jigodoase specimene de ființe pe care avusese nenorocul să le întâlnească. nu știa ce să facă, dar se gândea că dacă o sa își vadă de drumul lui fără să-i deranjeze, o să scape, deși era foarte puțin probabil și el știa acest lucru foarte bine, mai bine decât ar fi vrut să știe. strânge din buci să nu-și dea drumul, își aprinde o țigară desi se lăsase de ceva vreme, însă păstra mereu un pachet dupa el pentru orice eventualitate. băieții lui Negru îl giniseră deja, rânjeau grotesc spre el și unul dintre ei își trecu lama cuțitului peste limbă cu mare grație.

"ce pula mea faci mă coi mic aici?" îi strigă ăla cu lama, "vrei sa mori?" îngheață sângele în el. ”ia zi bă, ce ai la tine? telefon ai, bani ai? ai mă ceva futu-ți crucea mă-tii? dă tot ce ai!” tremurând ca un câine bătut, tânărul se scotocește prin buzunare și îi intinde cuțitarului vechiul telefon Nokia 1100 și portofelul aproape gol. ”bă, îți bați joc de mine? vrei să vărs sânge de căcănar prost azi? de obicei nu omor vinerea,  că merg la bunica și vreau să fiu liniștit. ce căcat de telefon e ăsta, era la moda acum zece ani. ce mă-ta, nu ești și tu în pas cu moda?”

încearcă să zic ceva, dar Negru, care până atunci mă privise cu cea mai mare scârbă, îi face semn să tacă și zice cu o voce inuman de calmă și de caldă: ”mă, noi glumim cu tine. acum, ia-ți lucrurile înapoi. ia zi, tu știi ce se întâmplă în lume?” foarte surprins de aceasta abordare, de trecera de la rău la bine, încearcă să se adune, să își pună ordine în gânduri și răspunde cu vocea slabă, stinsă: ”nu mă uit la televizor...eu sunt caricaturist, toata ziua desenez și...” Negru îi taie vorba și repetă întrebarea, ”stii mă ce se întâmplă în lume? dacă ești atât de prost, îți spun eu pentru ca eu sunt informat. ca să conduci un cartier, ca să conduci o țară, o lume, trebuie sa fii informat, informația este mai importantă decât banii, decât politica, decât tot. dacă ești informat și le ai și pe toate celelalte, bani, putere, ești stăpânul lumii, te piși de sus.”

ceilalți băieti ascultau plictisiți, unii fumau, altul își cresta cu mare grijă mâna, își făcea mici tăieturi din care ieșeau firișoare de sânge. putea observa că mâna îi era plină de cicatrice. văzând că îl privește, automutilatorul îi face un semn din care își dă seama că îl intreabă daca vrea să îl taie și pe el. foarte speriat, își întoarce capul. Negru privea într-un punct fix. deodată se întoarce cu spatele la tânărul nostru și își strânge gașca la un loc. îi face semn ca nu cumva să fugă sau măcar să se miște și începe un fel de sedință din care nu aude nimic. Negru explica foarte docil, școlarește, ceva și ceilalți interveneau din când în când cu întrebări. tânărul nu îndrăznea să miște. i se fumase țigara singură în mână. își aprinde cu mișcări lente o alta și se întreabă cum dracu va scăpa de aici întreg, viu, nebătut, nemolestat, netăiat, neîmpușcat, ne ne ne ne... își dă seama ca nu are cum. încearcă să se resemneze, își imaginează că nu or să fie atât de răi, se gândește la prietena lui, la cărțile lui, la desenele lui, își aduce aminte de faptul că parcă-parcă auzise ceva despre război. niste colegi de ziarul pentru care făcea caricaturi și alte desene, vorbeau la un moment dat despre război, despre un al treilea război mondial, dar nu fusese prea atent. el nu citea ziarele, urmărea doar caricaturile și pagina de sport, nu se uita la televizor și pe internet căuta filme și muzici, picturi, albume de artă on-line, e-bookuri și alte faze din astea. dar parcă-parcă auzise ceva despre acest război care cică ar sta să înceapă, mai ales că două țări începuseră deja să se bombardeze. nu își amintea despre ce țări e vorba, dar știa că nu sunt europene în nici un caz. ceva asiatice parcă. oricum, se întreba dacă despre asta îl intrebase Negru cel prea blând, dupa cum i se paruse. probabil era doar un șiretlic, dar era puțin mai în siguranță, se simțea mai protejat.

Negru îi face semn să se aproprie. îl pune în mijlocul găștii și îl îngenunghează. toți își scot pistoalele și se aude clickul de încărcare al gloanțelor . la fel de blând îi spune că îi va pune două întrebări și după răspunsurile sale va decide dacă va trăi sau nu, daca va pleca acasa pe picioarele lui sau într-un body bag. dacă își va mai vedea femeia și părinții sau strămoșii cei trecuți în lumea drepților. îl încurajează spunandu-i că nu va fi prea greu și îl întreabă. întrebarile sunau foarte ciudat și era absolut halucinatorii:
”presupunem că suntem la sfârșitul lumii. va începe un razboi care sigur ne va omorî pe toți. ai lupta alături de ceilalți romani, de ceilalti tineri pentru țara ta, pentru patria ta? gândește-te bine! cealalta întrebare este: să zicem că prin minune vei ramane printre cei 100 de supraviețuitori, dar care oricum vei muri in curând, dar se organizează o mare orgie sexuală, plina de alcool și droguri, pe ruinele lumii, printre cadavre, moloz. aerul este radioactiv și animale mutante urlă în depărtare. ești aproape de a îți pierde mințile.  iei parte la ea sau nu?”

”căcat!”, își zice tânărul. nu se astepta la întrebari atât de ciudate, nu se aștepta de la un ucigaș de cartier fără studii, la asemenea gânduri profunde. ce căcat să facă? ce să zică? își pleacă fruntea și gandește. se decide să-și încerce norocul și răspunde:
”în primul rând nu aș lupta pentru tara asta care nu mi-a oferit nimic, în al doilea rând nu as vrea sa lupt deloc în război, nu atat de tânăr, nu așa. as fugi în munți, m-aș ascunde în peșteri, mai bine aș muri acolo în mijlocul pădurii, sfâșiat de un urs, decât pe front. tot aceeași soartă aș avea-o, dar nu cred că mi-ar mai arde de orgii înconjurat de ruine și cadavre. mai bine mi-aș consuma timpul încercând să găsesc printre cei 100, o fată cu care să îmi petrec zilele ramase. aș desenana-o în cărbune și ne-am pregăti de moarte.”
Negru și ceilalți nu zic nimic, cuțitele lucesc, pistoalele îi rânjesc aproape de cap.
”bun”, zice Negru, ”ești un prost dar poți să pleci. locul tău nu e în lumea asta.”
tânărul pleacă foarte mirat de cele întâmplate și își promite să nu mai treacă niciodată pe acolo.

dacă va fi un război, va fi oricum înrolat. țara nu ține cont de opțiunile lui, de talent, de vârstă, de faptul că iubeșe sau de faptul că nu îi va fi niciodată recunoscătoare. moartea nu ține cont de faptele tale. moartea doar vine și tu nu poți să te opui. ea este Conștiința Universului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu