sâmbătă, 20 noiembrie 2010

sambata


la o recitire, ultimul volum al lui Claudiu Komartin, "Un anotimp in Berceni", ed. Cartier 2010, imi pare si mai bun si mai inchegat. "poemele cu tatuca", primul ciclu, cel cu care incepe volumul, este tulburator si trist. tatuca, om puternic si dur, este acum bolnav pe moarte si de doua ori mai inversunat. versuri lucide, cuvinte bine plasate care taie in creier. urmatoarele poeme sunt conectate intre ele printr-o idee despre el insusi si despre lumea lui si a poeziei pe care o scrie, o idee nobila din care izvorasc alte idei si alte poeme. versurile curg natural si parca fara efort, cu toate ca eu cred ca poetul le-a slefuit cu mare grija si mare devotament . ce mai observ eu la poezia lui este ca se distanteaza putin de versurile altor poeti, colegi de generatie cu acesta. poezia lui este mai inchegata, mai compacta, ceea ce eu consider un mare plus, din moment ce nu imi plac poemele care contin zece idei in trei versuri si care nu au nici macar o umbra de sensibilitate. daca o poezie nu ma face sa simt ceva, e o poezie ratata, iar poezia lui Claudiu Komartin mi-a transmis multe,greata, patetism, simpatie,dragoste prin toate povestile si situatiile descrise, poetizate in aceasta carte. el este intr-adevar unul dintre cei mai buni poeti ai noii generatii.

un tanar a incercat sa imi vanda azi in militari, unde am mers dupa un pachet, o bricheta care zicea el, i-a apartinut nu stiu carui mare activist de partid comunist. poate m-ar fi convins ca e autentica daca nu cerea atat de putin pe ea si daca nu parea cam prost gravata cu initialele posesorului. ehhh,oamenii din ziua de azi ar vinde orice, oricui pentru sume dintre cele mai diverse.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu