vineri, 3 decembrie 2010

Lady in black in Horezu

my lady in black will find me one night, drunk as a sailor and dirty as a catholic priest who just fucked one kid... she shall come as a shadow, as a word of a dead man, she`ll take me in a world of broken flowers and shitty music of a thousand depressed eunucs. we will love each other with passion one week and afrer that she`ll try to change me, she`ll change me and after that she`ll tell me with angry voice that i`m not the person i used to be when she met me in the first place. of course, i`m not stupid, lady in black, of course i`m not, my little cow. after that she will leave me for my alter ego and i will listen to the music of stars crying in the ocean of sorrow, wondering when another lady in black will come to lick my tears and my wounds.

***


horezu- land of choice. sau nu... la horezu e bine sa stai maxim o saptamana, sa te imbeti de cateva ori, sa agati o pustoaica fraiera impresionata de masina ta straina si de povestile tale de cacat de prin tineretile tale sau de prin calatoriile in marile orase. pana sa se prinda ca esti doar un parlit deja e prea tarziu, deja ai parasit-o si altul asteapta la rand.

sau, la horezu e bine sa citesti, asa vei iesi in evidenta pentru ca 
aproape nimeni nu o mai face. ai sanse sa impresionezi vreo eventuala cititoare pe care nu o baga nimeni in seama si care se afunda in oceanul de litere din cartea vreunui creator de lumi noi. e posibil sa ai ce discuta cu ea, asa ca vreo cateva ore ai ce face.
la horezu e bine sa iti aduci prietenii. vor fi impresionati. oras mic, frumos, muntele aproape, traditie, mancare buna, tuica si mai buna. cateva zile s-ar simti bine, cele cateva baruri mici si dragute o se le placa. muntii de asemenea.

la horezu e bine sa vii cand vrei sa evadezi. cand esti depresiv. cand esti bolnav. de sarbatori cand ai sansa sa te intalnesti cu prietenii vechi sau nesansa sa te intalnesti cu vechi dusmani, cu foste prietene pe care nu ai vrea sa le mai vezi. oricum, de sarbatori e frumos, e plin de petreceri, e senzatia aia de casa, de familiaritate, de fantastic.

la horezu m-am nascut si o sa ma intorc cu drag aici de fiecare data insa nu o sa ma reintorc aici de tot. orasul e mort,e locul unde nu se intampla nimic. poate la batranete cand o sa fiu un scriitor celebru,bogat ma voi reintoarce, undeva la o casa aprope de munte unde sa imi scriu memoriile si sa mor linistit alaturi de dragostea vietii mele batrana ca si mine, dar inca frumoasa si care face niste clatite senzationale si o supa de pui de te scoala din morti. pana atunci horezu va ramane orasul vietii mele de pana la 20 de ani si orasul in care o sa ma intorc mereu cu placere.
alaturi poza cu scoala mea. ce de amintiri....


citesc Harry Potter and The Deathly Hallows. pentru a treia oara. inainte sa radeti, voi cititori ranjiti, puneti si voi mana si cititi, s-ar putea sa ramaneti impresionati. dupa atata Byron, Poe,Wordsworth, Colderidge, Lamartine, Musset, Thomas Mann, Pessoa and others am simtit nevoie de aventurile marelui, de acum, Harry Potter in cea mai intunecata si matura carte din serie, plina de crima, magie neagra, durere, dar si dragoste, speranta si placere. saptamana viitoare merg sa vad filmul. trebuie neaparat.

o vorba mare auzita in autobuz in drum spre Horezu, spusa de un domn care putea a ceapa si a tuica proasta: Daca nu ai cap nu ai nici manele!! indeed.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu