luni, 24 ianuarie 2011

confesiunile unui metalhead

aseară am fost la un concert Nile, Melechesh, Dew Scented, Zonaria şi Darkrise în Silver Church. Nimic neobişnuit, cei care mă cunosc ştiu că merg des la concerte, mai ales la concerte de metal. chestia care m-a enervat aseară e că o mare parte dintre cei prezenţi se uitau ca la un concet de muzică populară, nu dădeau din cap, nu cântau, nu aplaudau, pur şi simplu stăteau şi priveau sau beau o bere la bar. nu înţeleg, la ce mai mergi la un concert, mai ales de metal dacă stai ca popândăul şi mai mult, te deranjează cei ce cântă, fac pogo, mosh pit, dau din cap? da, am auzit chiar în spatele meu un tip care era foarte revoltat, că de ce fac ăia pogo. păi nene,du-te dracu acasă, locul tău nu e aici. probabil ai venit aşa pentru ca e cool, să pari un dur, să le spui prietenilor că ai fost la un concert death metal. fuck you!!!

profit de această ocazie să răspund câtorva întrebări absolut idioate pe care le primesc încă de când m-am apucat de ascultat metal sau rock în general. prima şi cea mai idioată e: ce îmi place la rock, că asta nu e muzică, e zgomot şi vocalii nu cântă, urlă şi oricum nu înţelegi nimic din ce zic? păi, în primul rând, muzica metal e una dintre cele mai complexe forme de muzică creată vreodată şi capodoperele fiecărui gen, death, thrash, black, grindcore, metalcore etc, pot demonstra că totul e gândit, de la primul riff, la solo de chitară, bass sau tobe, la voce, voci chiar, până la însăşi structura piesei. oamenii ăia sunt muzicieni desăvârşiţi care îşi studiază instrumentele, ascultă multă muzică, 90% dintre ei au un iq foarte ridicat, ştiu limbi străine, citesc, văd filme, sunt de treabă. metalul este derivat al muzicii clasice şi al blues-ului şi metalul modern îşi are influenţe din jazz, electro, muzică simfonică (există o grămadă de trupe care îmbină metalul cu simfonia, înregistrează cu orchestre), funk, progresiv. 

este muzică deşteaptă, gândită, greu de compus. vocile gen cookie monster (death metal), screamo, growl, inhale, squel etc. sunt foarte greu de făcut. oricine poate cânta un cântecel pop, foarte puţini pot să facă growl. şi ştiţi ce e fain, oamenii ăia care urlă, cum ar zice unii, pot câta normal, unii dintre ei au voci deosebite şi mulţi o demonstrează prin pasaje din piese în care cântă normal ( a se vedea Mikael Akerfield de la Opeth, a cărui voce transcede toate genurile sau vocalul de la Protest the Hero, care cântă în cinci moduri diferite). Să nu vorbesc de vocalii heavy metal care cu vocea lor pot da fiori de plăcere unui stadion plin cu oameni. 

ascult metal pentru că e o muzică puternică, liberă, cu sămânţă de revoltă, e inteligentă ( a se vedea inclusiv versurile, unele poeme de cea mai bună calitate), e misterioasă şi unită. rockerii sunt uniţi, sunt open-minded(cel puţin marea majoritate). metalul vindecă orice, e mereu acolo să te ajute, să te bucure, să te umple de energie. fuck you all stupid cunts, with your heads in the box and part of a cattle who follow what is good in society. de unde ştiţi voi ce e bine şi ce nu?


o altă întrebare pe care o primesc e dacă sunt satanist, pentru că metalul e muzica diavolului. metalul e în aceeaşi măsura muzica diavolului cât şi a lui dumnezeu în ideea că ar exista vreunul dintre ei. nu, nu sunt satanist, metalul nu e satanist, chiar dacă, să zicem, anumite forme, cum ar fi blackul vorbesc despre satan, demoni, iad, păcat, nu sunt satanişti şi acestea sunt doar subiecte, e adevărat, mai întunecate. nici unul dintre membri nu sacrifică fecioare noaptea în cimitir. în mare parte e vorba de o imagine dark and evil care îi atrage pe mistici, pe melancolici, pe revoltaţi, pe cei care nu îşi găsesc un loc în societate. metalul le oferă sprijin, le vorbeşte despre ei, îi fac să priceapă că nu sunt singuri, că mai sunt şi alţii în întuneric. în plus, majoritatea oamenilor habar nu au ce înseamnă satanismul, mai ales cel modern, care nu are nimic de-a face cu violenţa, crima, întunericul şi care e o religie ce propovăduieşte libertatea, puterea omului de a fi singurul care decide, care îşi controlează destinul şi nu are nevoie de falşi idoli şi preoţi corupţi care să îi spună ce să facă. dacă privesc din postura asta, da sunt satanist, pentru că sunt un om puternic, care gândeşte pentru el şi care nu aşteaptă un nenorocit cu barbă care să îi spună ce să facă. din punctul de vedere al masei mari de oameni care consideră satanismul ceva vulgar, închinăciune la diavol, sacrificii de animale şi sex în grup, nu, nu sunt satanist şi nu voi fi niciodată. celor care mă critică pe mine şi pe marea comunitate de metalişti le dau un sfat, citiţi o carte şi fiţi mai open-minded, gândiţi singuri.

o întrebare stupidă, "bă, tu în afară de rock mai asculţi ceva ?" da. multe. sunt un bun cunoscător al fenomenelor electro, pop, rap, electroclash, rock, post-rock, psychedelic, funk, punk, hardcore, idm, ebm, dance, dark wave, ascult ceva jazz şi multă muzică clasică, dar nu ma dau mare cunoscător sau înțelegător al fenomenului, pentru că este extrem de vast şi nu am alocat destul timp,dar odată cu vârsta voi ajunge să ma pricep mai bine la muzica cultă. oricum pot să vorbesc, cu exemple şi cu audiţiile făcute, despre toate aceste genuri. îmi place muzica populară a diferitelor culturi, inclusiv muzica populară românească,o consider pe Maria Tănase o mare voce, însă recunosc că nu mă pasionează extrem de mult, îmi plac doar cîteva piese. de asemenea muzica bună de petrecere mă binedispune mai ales la o băută şi folkul merge când are versuri bune, mai ales versuri ale marilor poeţi. nu ascult manele, nu le suport, şi jumătate din muzica de la Tv mi se pare pur şi simplu stupidă şi non muzicală. aşadar, da, mai ascult şi alte genuri, însă rockul e muzica mea de suflet.

o ultima întrebare la care răspund, e cea pe care mi-o pun mai ales rudele, părinţii sau oamenii mai în vârstă, este când o să îmi vină minţile la cap şi o să mă las de muzica asta. NICIODATĂ! vreau să fiu dus la groapă pe melodia de la Pantera-Cemetary Gates şi să îmi cânte Dave Mustaine şi Tom Araya în locul preoţilor (de pe cd, normal, cu toate că ar fi bestial să fie acolo. imposibil, mai ales că or să fie morți de mult). nu mă las pentru că nu pot, nu vreau. odată ce te-ai apucat de ascultat rock, metal, nu te mai laşi, ajungi poate la o vârstă să nu mai ai timp să asculţi cât ai vrea, din cauza slujbei sau a familiei dar măcar în weekend, o oră tot asculţi un vechi cd, sau o trupă nouă peste care ai dat. aşadar, dragi părinţi, rude şi prieteni, îmi pare rău să vă spun, dar nu mă las de ascultat metal!

și încă ceva: metalistele se fut cel mai bine!

4 comentarii:

  1. Parcă aș fi citit despre mine. Perfect.

    RăspundețiȘtergere
  2. :D mai stii, poate te-am urmarit si am scris despre tine

    RăspundețiȘtergere
  3. bine spus. dar totusi nu asta e metal. am in vedere ca metalul nu este jeluirea pe internet ca oameni de la concerte nu dau din cap. e treba lor. poatemuzica nu e destul de provocatoare pentru a face asta ( sant oamenii care reactioneaza 'cum ar trebui un metalhead ' adica headbanging si energie dar doar la subgenul lor preferat. )
    dar partea cu raspunsurile proprii la intrebarile care ti le repeta orice prost ai raspuns foarte bine. chiar m-a impresionat. aici nu-ti pot reprosa nimic. continua sa scrii, ca ti se primeste.

    RăspundețiȘtergere
  4. nu cred ca există reguli pe care să le urmezi la un concert si nu cred ca metalistii ar trebui sa fie cumva sau altcumva, insa uneori ma intreb de ce mai mergi la un concert daca vii si stai nemiscat sau te imbeti si ratezi totul? :)

    merci pentru aprecieri!

    RăspundețiȘtergere