marți, 24 mai 2011

recenzentul de serviciu


ultimul articol pe care l-am pus pe blog l-am luat, l-am mai periat, am mai taiat din el si l-am pus pe metalhead.ro. si... a avut un succes foarte mare, tinand cont ca in nici doua zile am primit 4 pagini de comentarii (including raspunsurile aferente oferite de subsemnatul la o parte din comentarii).. nu toti au fost de acord cu mine, am primit si reactii cat de poate de negative, am iscat ceva certuri, dar au fost si oameni carora le-a placut articolul. ce sa mai, ma steapta o acriera fulminanta in meserie . ideea e ca am facut un pas si am vazut ca se poate. maine o sa imi incerc norocul cu o recenzie la un album ( Across the Sun- Before the night takes us- 2011, Metal Blade Records), pe care vi-l recomand tuturor cu placere. poate ca o sa fac totusi ceva in viata asta, daca nu imi iese afacerea cu poezia si literatura in general. glumesc, dar mereu mi-a placut sa vorbesc despre muzica pe care o ascult, despre cartile pe care le citesc, despre filmele pe care le vad, despre lucrurile care imi provoaca placere estetica in general si asa ca de ce sa nu incerc sa scriu despre aceste lucruri.

in rest, Crima si pedeapsa- citesc la ea, vad filme cu De Niro ( Cape Fear, Taxi Driver, GoodFellas checked in ultimele zile, urmeaza altele) si practic statul degeaba in plina sesiune. am fost pe la concerte( am castigat bilete la aceste concerte, hehehe), astept Opeth si Katatonia, astept sa se termine sesiunea si sa scap. am mai scris, dar nu va arat inca. astept Bookfest. isi lanseaza Cartarescu continuarea jurnalului. de abia astept sa citesc. cam atat. in poza, un tatuaj misto al unui tip, fan Opeth.

duminică, 22 mai 2011

Give rock/metal/metalcore a chance!

(Puteți citi pe metalhead.ro acest articol, într-o formă mai redusă)

Mi-am băut cafeaua și în loc să continui lectura la una dintre multele cărți pentru facultate, pe care ar fi trebuit să le citesc până acum, ascult cu interes noul album Winds Of Plague-Against the world (Century Media-2011). nu e chiar una dintre trupele mele preferate din scena metalcore/deathcore, dar îmi plac îndeajuns de mult încât să revin la ei din timp în timp. am ascultat celelalte 3 albume A Cold Day In Hell (2005), Decimate The Weak (2008), The Great Stone War (2009) și băieții chiar știu să compună o piesă, un album și din filmările live de pe YouTube am văzut că fac niște showuri foarte bune. Mi-ar plăcea să îi văd live. Noul album pare mai curat decât celelalte, observ o abordare mai directă, sunt mai multe părți clean, dar breakdownurile sunt la locul lor. Versurile tratează aceleași probleme de viață, împăcarea cu trecutul în diferite forme, politics, society &comp. E un album plăcut pentru cei ce apreciază genul ( despre asta imediat mai multe), e destul de brutal și destul de divers cât să nu plictisească. se cer mai multe ascultări. Cd-ul e însoțit de un Dvd cu filmări live și imagini din backstage. nu e cel mai bun album al lor, dar este un album foarte bun care se evidențiază din noianul de albume lansate în ultima vreme. au ieșit foarte multe trupe noi, dar din păcate o mare parte nu aduc nimic nou, doar reciclează aceleași riffuri, breakdownuri, nu găsesc nimic nou de spus. dar nu toate sunt așa, iar scena ”-core” cu toate subgenurile sale produce încă multe trupe și albume de calitate. așadar, dacă aveți chef de un album de deathcore bun, luați cu încredere.

Acum să mă întorc la vechea mea problemă. De ce în România nu se ascultă mai mult metalcore, deathcore, post hardcore etc? De ce atâta antipatie? Mă refer, bineînțeles, la antipatia printre metaliști, nici nu mă gândesc la alte categorii de ascultători, care nici nu cred că ar stii să facă diferența între Slayer, Winds of Plague, Bring Me The Horizon, Dimmu Borgir sau Mayhem, ca să dau niște exemple mai cunoscute, dacă le-aș pune câte o piesă - asta bineînțeles dacă nu ar crede că e muzică satanistă și ar fugi departe. Mi-aș dori foarte mult să fie mai mulți ascultători de rock în general cu toate subgenurile aferente în România (și nu mă refer doar la Bon Jovi sau AC/DC, nu am nimic cu trupele, îmi plac, dar era un exemplu). 

În timp ce în toată lumea, metalul/rockul/ metalcore-ul câștigă teren, apar trupe, sunt organizate turnee,
festivaluri, concerte, se lansează albume, se înmulțesc fanii etc, în România mișcarea este tot restrânsă, tot puțini sunt ascultătorii și nu avem și noi măcar un număr de trupe pe care să le număr la degetele de la o mână cu care să ieșim în față. avem o trupă de metal (Negură Bunget), nicio trupa de metalcore bună (Deathdrive, Crize etc nu sunt chiar pe drumul cel bun), o trupă bună de hardcore (Implant Pentru Refuz) și câteva trupe bătrâne care nu mai fac nimic de ani de zile (nu mai dau exemple, ca să nu se supere nimeni, dar știți la cine mă refer). Da, și mai sunt câteva trupe de alternative, indie bunicele (Byron par example) dar nu intră în categoria despre care vorbesc. Am avut o trupă buna de rock (Firma) dar nu mai știu nimic despre ei. Aa, s[ nu uit, avem și o trupă bună de suicidal black metal (sau cum se numește genul) destul de bună, care e la început (Kistvaen, au un album lansat în 2010- Unbekannte ), i-am văzut live în deschidere la Shining anul ăsta. E puțin, e foarte puțin. Metaliștii se împuținează, o mare parte dintre ei nu sunt receptivi la trupele noi, nu sunt receptivi la mișcarea core și s-au împotmolit în aceleași trupe bătrâne ( bune de altfel, majoritatea, nu zic, le ascult și eu, dar nu e de ajuns). 

Nu am văzut pe nimeni niciodată prin București cu un tricou cu BMTH, August Burns Red, The Dillinger Escape Plan, Job For a Cowboy, The Architects, Protest The Hero, Heaven Shall Burn, Caliban, Woe is me, Miss, May I, ISMFOF, Between the buried And Me, Parkway Drive (că tot au concert în vara asta, nu știu prin ce miracol, cred că e a treia trupă mai de gen care vine la noi, după Caliban - care au venit cu Kreator și Eluveitie prin 2008 și Genghis Tron prin 2007 parcă) etc. Înțelegeți unde bat. sunt ascultători, sunt sigur, îi văd pe siteuri și forumuri, îi mai întâlnesc pe la concerte, dar sunt puțini și mulți ascultă același Bullet For My Valntine (o trupă bună în felul ei). nu caută, nu sunt interesați. mișcarea metalcore în România e foarte mică. Și e păcat. nici nu mai am chef să vorbesc despre muzica ce se ascultă de obicei pe plaiurile noastre mioritice, nu, chiar nu vreau, nu am chef să mă amărăsc de la ora asta mai rău decât sunt deja. mă bucur măcar că se mai ascultă metal, mai sunt concerte ( ceva mai multe, în ultima vreme au fost pe la noi Rotting Christ-checked, Dark Ttanquility, urmează Malevolent Creation, Opeth- see you there!!!! - plus Rock The City, care urmează la vară și vine cu multe trupe bune), dar de exemplu nu mai avem nicio revistă de rock ( mai există măcar Sunete??? , nu mai vorbesc de Metalfan sau Kogaionon), nu mai e nici o emisiune de gen la Tv, nu se mai dă rock în general pe Tv decât rar și la ore imposibile. Măcar avem câteva webzine-uri like Metalhead, Metalfan, Metalact, Let`s rock, în rest, metalul e privit de către public ca o boală rușinoasă, muzica diavolului, ascultată de nebuni, de distruși, de antisociali, de nespălați, de pletoși...și pot continua cu astfel de apelative drăguțe. 

Cei câțiva puști care mai ascultă core și se îmbracă mai diferit sunt numiți emo, scene kids, posers, sau, de către oamenii ”normali”, pur și simplu-ciudați. Eu zic că ar trebui să dispară hipsterii și maneliștii și să apară mai mulți puști din ăștia ( btw, știe cineva cine sunt Black Veil Brides? nu-i așa că nu le-ați da nici o șansă dacă i-ați vedea pur și simplu cum arată, nu-i așa că ați crede că sunt emo sau mai știu eu ce alte tâmpenii? ) Intrați pe Blabbermouth.com, pe Terrorizer.com, pe MetalHammer.com, pe Kerrang.com și dați o șansă trupelor. Un pont pentru cei care vor să asculte ceva core bun: tastați JonnyBeans pe PyrateBay. nu sunt pro-piraterie dar în România nu se găsesc albume, dar dacă vă place ceva, vă sugerez să cumpărați albumele de pe net( știu, nu sunt bani, dar măcar un album pe lună tot puteți cumpăra, albumul+shipping nu costă mai mult de 15-20 de dolari maxim, dar găsiți și mai ieftin). Dacă mergeți prin alte țări, sigur găsiți magazine de muzică unde sunt Cd-uri. Susțineți trupele, cumpărați Cd-uri, cumpărați reviste de gen, nu trebuie lăsat să moară rockul în toate formele lui. Căutați pe YouTube, sunt sute, mii de videoclipuri faine. găsiți pe MySpace, pe Twitter, pe facebook, trebuie numai un minim interes. Sper din tot sufletul că în următorii ani voi vedea o revitalizare a rockului, sper că sunt tineri care vor pune bazele unor trupe bune. sper... multe sper.. dar nu e imposibil. nu e. trebuie numai să vă întrebați: Oare nu există și altă muzică în afară de shitul de la Tv și Radio? Răspunsul este : DA, există!!!!

Keep supporting metal music!

sâmbătă, 21 mai 2011

borcanul cu magiun(8)


și acum ultima parte a mirobolantei mele povestiri. îmi cer scuze de întârziere celor 3 oameni care îmi citesc blogul.

copilul era ud și înghețat. transpirația îi încălzea spatele și pieptul, dar în același timp îi deschidea porțile spre o frumoasă răceală sau pneumonie. era obișnuit. de când se născuse făcea de cel puțin două ori pe an injecții, multe și extrem de dureroase. tratamentul dura uneori și două săptămâni, iar la sfârșit se alegea cu fesele transformate în poligon de tragere, dureros ornate cu vânătăi și duluri sub forma unor mingiuțe mici și pe care nu se putea așeza fără dureri. anul ăsta scăpase. dar iarna nu era gata încă și bineînțeles că vara înghețata e bună și rece, bazinele cu apă sunt primitoare, gâldanele de la râu sunt răcoroase și cea mai bună apă era cea foarte rece, băută normal după o partidă prelungită de fotbal sau după o plimbare cu bicicleta. așadar era împăcat cu toate acestea și era hotărât să nu termine ziua tot neștiutor sau ca un fătălău în ochii celorlalți, care se așteptau ca el să încerce să ia cu asalt fortăreața M.
se făcuseră orele 5 după-amiază, chiar mai mult, și se lăsa amurgl. cerul era însângerat și zăpada bătătorită, iar sania mergea cel mai bine acum, pentru că începuse să înghețe pârtia și aluneca mult mai bine. copii se înjumătățiseră însă ziua nu era gata, mai erau destui care rămăseseră la joacă.
M. era într-un grup de fetițe care chicoteau și râdeau zgomotos. copilul pândea, își făcea planul, însă în mintea lui era ceva mai mult decât posibilitatea de a îi da o frecată pe cinste fetei și de a crește în ochii băieților. nu, țelul său era mai măreț, țintea mai sus. ce s-a întâmplat în următoarea jumătate de oră,copilul nici măcar nu bănuia în acele momente însă era clar faptul că nu avea să uite niciodată. de asta eu sunt foarte sigur.
s-a apropriat ușor de grup. tragea sania după el agale, ținând-o de o sfoară tare și scurtă, iar în mâna cealaltă ținea un bulgărea de zăpadă cu care intenționa să o lovească pe fată, fata avea să se dezechilibreze, el va ări pe ea și gata frecata, daca era în stare să o țină cel puțin 10 secunde la pământ.
nu a apucat bine să ridice brațul. când și-a dat seama era prea târziu. M. stătea deasupra lui, genunchii ei îi presau pieptul și râsul ei zdrențuros îi zgâria trupul. fetele s-au aruncat asupra lui cu grămezi de zăpadă în brațe. a înghițit mai multă zăpadă decât un urs polar într-o furună și nu avea ce face pentru a scăpa. fusese totul mult prea repede. când s-au plictisit, M. s-a ridicat de pe el și se pregăteau să plece, când copilul a deschis gura și a murmurat ”tu ai pida, nu-i așa? tu te fuți? ”. M. , toate celelalte fete și vreo 2 băieți ce se apropriaseră să vadă în ce stare e, au rămas trăzniți apoi au început toți să râdă. ”am, dar nu ți-o arăt. ești urât. ” ”Urâtule” au început toți să strige. copilul era sfâșiat.
și-a dat seama că a fost trădat de către băieți, pentru că aceștia aveau chef să râdă, însă nimeni nu credea că povestea avea să continue, și în loc de o simplă frecată, aveau să afle că el nu văzuse niciodată o pizdă, nici măcar în reviste, după cum aveau să afle mai târziu.
în drum spre casă, unul dintre băieți i-a spus căm toți băieții satului i-au văzut pizda lui M. , iar aceasta o arăta numai celor care reușeau să-i dea frecată. de aia s îngrămădeau toți, de aia riscau. el... el nu știuse nimic despre asta și era printre puținii care eșuaseră. era distrus, se făcuse de râs, își luase frecată, nu dezlegase misterul, îi fusese confirmat faptul că era urât și lista continua. fusese o zi pe care nu avea săo uite.
borcanul cu magiun era înghețat când ajunsese în casa lui și nu putea să mai mănânce. a dat cu el de zidul casei, însă magiunul, chiar înghețat, a putut să murdăreascp locul. tata sau mama îl vor certa când vor descoperi. nu îi mai păsa. nimic nu îi ieșise, nu venise nici o fata la el în casă, misterul rămânea. magiunul se terminase.
în patul lui, avea să rememoreze multă vreme această zi.
oHhhhhhhhhhh


......................................................................................

miercuri, 11 mai 2011

Sensitive (poem)


Sensitive

După ce a părăsit-o ea a aruncat toate oglinzile
A spart toate geamurile și a dat de pomană
Orice obiect reflectorizant de frică să nu fi rămas
Din întâmplare chipul lui imprimat
Și apoi a plecat la piață îmbrăcată
În rochia ei cea mai bună și și-a pus cei mai scumpi cercei
Lumea se uita la ea și toți cunoscuții o compătimeau
Nu își explicau de ce un bărbat a plecat de lângă
”O femeie așa frumoasă și cu suflet mare”
Ea nu îi băga în seamă și afișa un aer delicios și detașat
Parcă levita printre tarabe și mese încărcate cu legume
Fructe mirodenii miere și o sumedenie de buruieni
Le mângâia le studia le mirosea mai întreba de preț
Se mai oprea la câte o țărancă bătrână cu care conversa
Câteva clipe se interesa cum mai e traiul pe la sate
Și zâmbea.
De ce?
Doar
Ea
Știa

Ajunsă în fața unei țigănci ce vindea flori
A făcut ochii mari și a hotărât că e momentul
Să dea drumul din suflet laturii ei sensibile

Acasă a așezat în fiecare cameră pe măsuțe
Sau direct pe parchet glastre mari cu modele japoneze
Încărcate cu gladiole crizanteme trandafiri
Lalele chiar și câțiva ghiocei și încăperile erau minunate

Ea a fost de curând părăsită are 32 de ani
Nici o oglindă în care să își vadă chipul
Nici un geam prin care să privească anotimpuri


Dar
Se simte
Femeie
Și e înconjurată
De
Flori

luni, 9 mai 2011

Viitorul are două beri în mână (un poem)


l-am scris acum vreo doua luni. enjoy.


Viitorul are două beri în mână

Imaginează-ți cu uimire că o pasăre cu aripile de sticlă
Zboară printr-un aer veșted dând alene din aripi
Cerul de deasupra ei se colorează pas cu pas detaliu cu detaliu
Într-un tablou 3D suprarealist unde sunt cuprinse toate
Gândurile tale toate visele și amintirile tale
Chiar și uimirea de pe fața ta când ridici ochii către cer
Și te întrebi dacă lui Dumnezeu îi place rochița cu flori exotice
Pe care tocmai ți-ai cumpărat-o ajutată de Gheorghiță
Pe care l-ai târât șapte ore prin toate magazinele orașului
Nedumerită de lipsa lui de vlagă de după primele cinci ore
Și aproximativ 23,7 rochițe probate pe oră
Da, și asta e pictată acolo și la fiecare bătaie din aripi
A păsării fără glas dar cu aripi de sticlă incoloră
Se mai adaugă un detaliu acolo și uite-l și pe Mihăiță
Îl mai ții minte ți-a adus flori frumoase și ciocolată nemțească
Trimisă de mătușă-sa care s-a mutat în Berlin cu barbatu-so
Și tu ai zâmbit fățarnic iar seara ai mâncat ciocolata aia scumpă cu Ionel
Care se lăsase de școală și se apucase de bișnițăreli cu băieții și nu prea Producea mai nimic doar de bere țigări și ție câte ceva care să îți ia ochii
Și tu nu te mai gândești la Mihăiță și nu știi că a suferit pentru că
Nici măcar nu l-ai pupat pe obraz doar ai zis un simplu mersi aruncat în grabă
Nu știi că Mihăiță a stat o zi în piață ca să aleagă cele mai frumoase flori
Avea suflet de artist băiatul ăsta și asta deja l-a condamnat la nefericire
Bine bine nu îți plăcea de el dar de ce ai mâncat ciocolata cu Ionel
Și de ce ai aruncat florile pe un colț de mobilă și le-ai lăsat să moară
Erau chiar frumoase eu cu ochii mei le-am văzut și chiar i-am zis bă sunt chiar Faine cred că o să o dai gata pe fată oricât de materialistă ar fi are și ea suflet de Femeie știi cum sunt femeile le plac chestiile astea sunt ele mai sensibile așa
Asta e de neiertat fetițo și uite ridică privirea și ai să vezi
Cum toate toate se arată chiar credeai că poți trece prin viață
Zâmbind în stânga și în dreapta doar pentru că ești frumoasă și ai sânii mari
Nu copilă nu drăguță viața are o mică surpriză pentru tine
Privește și ai să îți vezi viitorul nu ai să îl poți schimba
Pasărea deja a zburat spre alte zări spre alte țări
Spre alte ceruri unde va picta alte tablouri și după va zbura din nou
Tu rămâi acolo întinsă pe iarba curată și privește
Uite-l pe Ionel vine și el uite-l pe potecă are două beri în mână
E tare hotărât și e înalt și cu mușchi mari și ce e cel mai important
Ionel când vine el chiar vine și nu are de gând să mai plece

joi, 5 mai 2011

Jurnal de călătorie: Londra


12 zile. mii de gânduri, impresii. sute de kilometri, cu autobuzul, metroul, avionul, trenul, taxiul și pe picioare. milioane de oameni. nunta regală. muzee. parcuri. shopping center-uri, puburi, magazine cu cele mai diverse lucruri, în cele mai diverse locuri. concert. girls, girls, girls. londra. vacanța perfectă.

londra mi s-a așternut în fața ochilor precum un covor persan din 1001 de nopți, încărcat cu cele mai minunate desene, peisaje, oameni, întâmplări. m-am lăsat purtat de pași unde am văzut cu ochii și aproape tot ce am văzut mi-a plăcut. totul e bine organizat la ei, totul e uns în așa fel încât să nu scârțâie și să nu deranjeze omul, cetățean sau turist. localnicii sunt binevoitori, deschiși și civilizați, străzile curate, parcurile îngrijite, mari, pline de oameni. muzeele sunt superbe, colecțiile deosebite. arhitectura unor clădiri e atât de surprinzător de bine conturată încât te întrebi cum a putut mâna omului să creeze așa ceva. îmi plăceau autobuzele roșii și etajate. mi-a plăcut faptul că erau hărți peste tot în așa fel încât nici dacă voiai nu te puteai rătăci. mi-au plăcut fetele, multe, de toate felurile, națiile, culorile, staturile. erau abordabile, deschise, frumoase - mi s-a rupt sufletul când am plecat și le-am lăsat acolo așa singurele. mi-au plăcut mult prea multe, am văzut o grămadă de locuri ca să le pot enumera pe toate. mi-au displăcut lucruri, dar nu le voi spune, pentru că sunt insignifiante.

am fost la concert la Bring Me The Horizon (suporting acts-The Architects, ParkwayDrive și The Devil Wears Prada) și a fost genial. profesioniști, sonorizarea excelentă, mulți mulți tineri-tatuați, piersați, cu chef de viață, puși pe distracție, fără griji. concertul cel mai frumos la care am fost. s-a lăsat mosh pit, crowd-wave etc. ce să o mai lungesc, excelent.

oamenii au bani acolo, salariile sunt mari, slujbele bine plătite, așa cum trebuie. îți poți permite o viață bună. statul nu își bate joc de tineri și le oferă o șansă după școală, după facultate. Regina își iubește poporul și este iubită de către popor și de aceea lucrurile sunt așa cum sunt, adică bune la ei și de căcat la noi.
am încercat mâncăruri ale câtor mai multe culturi, am vorbit cu oameni din cât mai multe culturi. am făcut bășici în tălpi de la mers și a meritat. am făcut ce am vrut, am văzut lucruri și locuri mișto, am cunoscut oameni faini, am venit încărcat de amintiri. când m-am întors în România îmi venea să plâng de ciudă că nu mai sunt acolo,unde oamenii au figuri senine, nu muncite de tristețe și gânduri ca pe la noi din lipsă de bani și stres zilnic. o să mai merg pe acolo. neapărat. aș putea scrie multe pagini, dar pot rezuma totul într-o frază: go to London!!!!!!