sâmbătă, 21 mai 2011

borcanul cu magiun(8)


și acum ultima parte a mirobolantei mele povestiri. îmi cer scuze de întârziere celor 3 oameni care îmi citesc blogul.

copilul era ud și înghețat. transpirația îi încălzea spatele și pieptul, dar în același timp îi deschidea porțile spre o frumoasă răceală sau pneumonie. era obișnuit. de când se născuse făcea de cel puțin două ori pe an injecții, multe și extrem de dureroase. tratamentul dura uneori și două săptămâni, iar la sfârșit se alegea cu fesele transformate în poligon de tragere, dureros ornate cu vânătăi și duluri sub forma unor mingiuțe mici și pe care nu se putea așeza fără dureri. anul ăsta scăpase. dar iarna nu era gata încă și bineînțeles că vara înghețata e bună și rece, bazinele cu apă sunt primitoare, gâldanele de la râu sunt răcoroase și cea mai bună apă era cea foarte rece, băută normal după o partidă prelungită de fotbal sau după o plimbare cu bicicleta. așadar era împăcat cu toate acestea și era hotărât să nu termine ziua tot neștiutor sau ca un fătălău în ochii celorlalți, care se așteptau ca el să încerce să ia cu asalt fortăreața M.
se făcuseră orele 5 după-amiază, chiar mai mult, și se lăsa amurgl. cerul era însângerat și zăpada bătătorită, iar sania mergea cel mai bine acum, pentru că începuse să înghețe pârtia și aluneca mult mai bine. copii se înjumătățiseră însă ziua nu era gata, mai erau destui care rămăseseră la joacă.
M. era într-un grup de fetițe care chicoteau și râdeau zgomotos. copilul pândea, își făcea planul, însă în mintea lui era ceva mai mult decât posibilitatea de a îi da o frecată pe cinste fetei și de a crește în ochii băieților. nu, țelul său era mai măreț, țintea mai sus. ce s-a întâmplat în următoarea jumătate de oră,copilul nici măcar nu bănuia în acele momente însă era clar faptul că nu avea să uite niciodată. de asta eu sunt foarte sigur.
s-a apropriat ușor de grup. tragea sania după el agale, ținând-o de o sfoară tare și scurtă, iar în mâna cealaltă ținea un bulgărea de zăpadă cu care intenționa să o lovească pe fată, fata avea să se dezechilibreze, el va ări pe ea și gata frecata, daca era în stare să o țină cel puțin 10 secunde la pământ.
nu a apucat bine să ridice brațul. când și-a dat seama era prea târziu. M. stătea deasupra lui, genunchii ei îi presau pieptul și râsul ei zdrențuros îi zgâria trupul. fetele s-au aruncat asupra lui cu grămezi de zăpadă în brațe. a înghițit mai multă zăpadă decât un urs polar într-o furună și nu avea ce face pentru a scăpa. fusese totul mult prea repede. când s-au plictisit, M. s-a ridicat de pe el și se pregăteau să plece, când copilul a deschis gura și a murmurat ”tu ai pida, nu-i așa? tu te fuți? ”. M. , toate celelalte fete și vreo 2 băieți ce se apropriaseră să vadă în ce stare e, au rămas trăzniți apoi au început toți să râdă. ”am, dar nu ți-o arăt. ești urât. ” ”Urâtule” au început toți să strige. copilul era sfâșiat.
și-a dat seama că a fost trădat de către băieți, pentru că aceștia aveau chef să râdă, însă nimeni nu credea că povestea avea să continue, și în loc de o simplă frecată, aveau să afle că el nu văzuse niciodată o pizdă, nici măcar în reviste, după cum aveau să afle mai târziu.
în drum spre casă, unul dintre băieți i-a spus căm toți băieții satului i-au văzut pizda lui M. , iar aceasta o arăta numai celor care reușeau să-i dea frecată. de aia s îngrămădeau toți, de aia riscau. el... el nu știuse nimic despre asta și era printre puținii care eșuaseră. era distrus, se făcuse de râs, își luase frecată, nu dezlegase misterul, îi fusese confirmat faptul că era urât și lista continua. fusese o zi pe care nu avea săo uite.
borcanul cu magiun era înghețat când ajunsese în casa lui și nu putea să mai mănânce. a dat cu el de zidul casei, însă magiunul, chiar înghețat, a putut să murdăreascp locul. tata sau mama îl vor certa când vor descoperi. nu îi mai păsa. nimic nu îi ieșise, nu venise nici o fata la el în casă, misterul rămânea. magiunul se terminase.
în patul lui, avea să rememoreze multă vreme această zi.
oHhhhhhhhhhh


......................................................................................

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu