miercuri, 15 iunie 2011

în flăcări. fete albastre și păduri de gânduri




noul album In Flames nu o sa placa fanilor primelor albume. cei care au stigmatizat trupa pentru ultimele materiale si pentru schimbarea progresiva a soundului,intr-unul mai melodic, cu mai multe pasaje clean, or sa urasca si or sa arunce cu bolovani si in acest nou album, "Sounds Of A Playground Fading." Insa fanii open minded, care au acceptat noul sound, or sa iubeasca albumul. mie unuia chiar imi place, cu cateva mici exceptii si mi se pare mult mai bun decat precedentul, "A sense of purpose" din 2008. nici acela nu a fost un album rau, dar îi lipsea ceva. pe acest album găsim piese în maniera old school In Flames, rapide, cu riffuri grele, cu growl și tobe puternice, avem și două piese mai la sentiment sau cel puțin cu voce clean aproape în totalitate și ceva mai puțin heavy, anume ”The attic” și ”Liberation”-ultima este foarte inspirată, sigur va cuceri mulți sentimentali. există și tradiționala Jester, instrumentală, de data asta purtând numele ”Jester`s Door”. unii vor zice că In Flames s-au vândut comercialului și scriu piese accesibile, care să placă câtor mai mulți oameni. vor zice că vor bani, vor să fie vizibili. așa au zis și despre Amorphis, la fel și despre Paradise Lost, la fel și despre Dark Tranquility, Metallica, Tiamat și lista poate fi lungă. eu cred că trupele vor doar să încere noi teritorii, noi sounduri. Nu or să cânte la fel ca acum 20 de ani. oamenii se schimbă, se schimbă gusturile, ideile. oricum, toate aceste trupe , inclusiv In Flames, și-au creat un sunet propriu, recogniscibil și asta face marea digerență între o trupă bună și una uriașă. Albumele de la început ale trupei, împreună cu cele At The Gates și Dark Tranquility au creat un nou gen, sunt piese de hotar și le iubesc pe toate. le-am ascultat, le știu pe dinafară. Însă mi-a plăcut felul în care trupa a evoluat, îmi place vocea lui Anders de acum la fel de mult cu cea de atunci de la începuturi și Bjorn încă știe să scoată din cutiuța lui cu minuni riffuri și solouri foarte catchy și bune.Din pacate Jesper a parasit trupa si e o mare pierdere...
Toți membrii își fac treaba foarte bine. Versurile sunt la fel de directe și de catchy ca întotdeauna. Am citit reacții negative la versurile In Flames în general, au fost catalogate drept cheesy. nu sunt de acord. faptul că sunt simple și ușor de reținut nu le fac rele, din contră, asta poate fi un plus, pentru că se întipăresc bine în mintea ascultătorului. în plus, unele sunt profunde și vorbesc despre stări și lucruri prin care am trecut cu toții.
Overall, albumul nu este o capodoperă, este un album tipic noului In Flames, mai bun ca precedentul, unul care mie personal mi-a plăcut și pe care l-am ascultat de multe ori și o să îl mai ascult. Îl alteptam de multă vreme și nu m-a dezamăgit. sunt sigur că mulți nu vor fi de acord cu mine, dar asta nu mă deranjează. In Flames We Trust! nota 8.5

și încă o recenzie pe care nu o citește nimeni. hahaha. o voi pune și pe metalhead.ro Acolo măcar o să mă înjure metaliștii, o să fie mai fun.
în seara asta, printr-un joc al sorții am ajuns în Kulturhaus la un concert Black Tape For A Blue Girl... și chiar nu regret. am ascultat puțin trupa, mi-a plăcut ce am auzit, însă în mod normal nu m-aș fi dus la un concert. dar am ajuns, m-am distrat foarte tare și m-am ales și cu CD.. moca. :) concertul a fost fain, păcat că nu au fost mulți oameni, probabil și datorită faptului că în seara asta a cântat și Alice Cooper pe care regret că l-am pierdut... dar asta e).

În rest, mi-am tocit degetele scriind eseuri pentru facultate... nu se mai terminau odată, devenise insuportabilă ideea că mai e încă unul și încă unul și încă unul.... ultimele le-am făcut cam varză, dar, frankly dear, i don„t give a damn, vorba ceea.
By the way, cine nu a citit Murakami, să pună mâna. acest autor este foarte bun. te prinde și nu te mai lasă. chiar știe să spună o poveste, două povești, mai multe povești și în plus, poveștile în sine sunt mișto. Orice găsiți, citiți. eu tocmai am terminat ”Pădurea Norvegiană” și este absolut demențială. nu este vorba despre păduri sau Norvegia, este despre altceva. cine știe cunoaște, cum s-ar zice, la ce se referă Murakami cu pădurea lui.
În rest, vara asta fac.... tot ce nu-mi trece prin cap. n-am planuri, am doar idei și nu le spun, pentru că altfel nu se mai pun în aplicare. poate. oricum cu siguranță o să fie destul de boring...

întrebare/întrebări: ce ai face tu, cititorule, omule, trăior ignorant dacă ți s-ar îndeplini toate visele? ai fi fericit sau nu? ai fi cuiva recunoscător, i-ai ajuta pe alții sau te-ai blaza, înfumura și ți-ai da cu bâta în cap de plictiseală? hmm?

ps: îmi cer scuze pentru eventualele greseli de scriere, gramaticale, litere lipsa etc. îmi e lene sa mai corectez. multumesc

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu