sâmbătă, 11 iunie 2011

The Warrior's Way

un film care m-a acaparat cu totul, de la poveste, la imagine, la jocul personajelor, pana la dialoguri, vestimentatie, muzica, absolut totul. prima chestie care m-a cucerit au fost culorile. sunt multe culori in film, pe un fundal gri. apusuri, cerul, munti, flori, petale ( petalele au un rol interesant aici, sau cel putin o petală, atat la inceputul filmului, cat si la sfarsit). bineinteles, ca efectele speciale, sangele care sare din corpurile taiate de săbii, exploziile si toate cele sunt impecabile, e mână de maestru. în plus conține unele dintre cele mai bune scene de luptă pe care le-am văzut într-un film de mult timp. de asemenea îmbinarea poveștilor, contrastul între lumea samurailor și un orășel din west, plin de cowboy, circari și tot felul de personaje, care sunt în război cu o bandă de nelegiuiți, este genială, chiar dacă cele două lumi nu par a se putea întâlni. 

în câteva cuvinte, am putea spune că este un film despre un spadasin care vrea să devină cel mai bun din lume, dar pentru asta trebuie să omoare tot clanul dușman. îi ucide pe toți, dar nu poate ucide ultimul descendent, o fetiță bebelul. așa că pleacă și ajunge într-un oraș din mijlocul deșertului, populat de personaje binevoitoare și ciudățele. aici cunoaște bucuriile vieții simple, omenești, însă treaba se împute când atât nelegiuiții vin în oraș pentru o vendetă veche, cât și spadasinii în frunte cu maestrul, pentru a îl pedepsi pe spadasinul ce refuzase să ucidă. lupta dintre pistolari și spadasini este absolut epică, este extremă, skilurile și rapiditatea spadasinilor vs. gloanțele pistolarilor. iar lupta de la final dintre maestru și cel mai bun discipol, clasică de altfel, este foarte faină, poate și datorită modului ingenios în care este filmată, montată. 

și din nou culorile, care sunt extraordinare, este o baie de landscape-uri și frumuseți. însă filmul este
mult mai mult decât atât, mult mai profund și mai complex, este o poveste despre viața asasinilor singuratici, despre prietenie, dragoste, despre putere și pierdere. nu sunt un fan al genului, cel puțin nu unul foarte mare, însă filmul ăsta chiar mi-a plăcut și mi-a deschis apetitul pentru altele. este ceva magic în cinematografia asiatică în general, nu știu ce, dar au regizorii un mod aparte de a privi scenele, cadrele, povestea, detaliile, totul. chiar și producțiile mai low budget, a se vedea Spring, Summer, Fall, Winter... and Spring, un alt film excepțional, de neratat pentru nimeni, au acel ceva care captivează, fascinează, place, atrage. Mi-au plăcut multe în filmul ăsta, așa că nu o să mai intru în alte etalii legat de asta. se vede influența lui Kurosava, dar de fapt pe cine nu a influențat Kurosava când vine vorba de acest gen? 

Oricum, povestea are multe lucruri originale, nu este the average bladesman movie, nici pe departe. iar toate luate la un loc, jocul actorilor, povestea, cadrul natural minimalist, efectele special etc, toate sunt la locul lor, sunt bune și crează un film foarte bun, un film de revăzut. cu siguranță o să îl revăd după un timp. oricum nota de pe imdb este cu mult mai mică decât merită după opinia mea. nu zic, sunt și chestii mai cheesy și mai comerciale, faze reciclate, dar nu în abundență, ca în alte filme. ideea mea este că acest film merită văzut de oricine, fiecare poate găsi ceva care să îi placă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu