sâmbătă, 4 iunie 2011

zile inexistente


cândva am citit o carte. cândva am văzut un film și cândva am ascultat un album. cândva a fost o zi care a trecut și pe care nu mi-o mai amintesc absolut deloc. nu îmi mai amintesc nici cum arătam, nici ce am mâncat, nici dacă am făcut un duș sau dacă m-am gândit la o fată. a fost o zi care nu a existat. nimic nu dovedește că acea zi chiar a fost, nimic nu mă leagă de ea. nu există nicio dovadă. nici fotografii, nici rânduri scrise, nici măcar amintiri în creierul vreunui om. nu cred că există vreo urmă nici măcar în memoria timpului. cândva, în acea zi inexistentă poate am citit o carte, poate am văzut un film și poate am ascultat un album. poate am vorbit cu un om, poate am facut o plimbare, poate am mers cu mașina sau poate am stat în casă, în pat, ca un păianjen care nu se mișca de pe pânza lui până apare prada. 

poate m-am întâlnit cu un prieten și i-am spus ce am mai făcut în ultima vreme. dar ce am făcut în ultima vreme? e posibil să mă fi scărpinat în cap, să fi mers la baie, să fi băut apă, să fi făcut sex, să fi mâncat un măr sau să fi făcut cinci flotări. poate am dat cu mătura prin casă sau poate mi-oi fi cumpărat un tricou pe care nu îl mai am acum și pe care l-oi fi purtat ceva timp. poate am navigat pe net și poate oi fi văzut vreo poză compromițătoare cu un cântăreț celebru. poate am făcut totuși ceva, dar înclin să cred că nimic important, nimic de care să îmi mai amintesc acum după alte multe zile din care nu îmi mai amintesc nimic. știu doar că am fost în viață în acea zi sau așa înclin să cred, pentru că unui mort i-ar fi cam greu să mai scrie acum despre acea zi de neamintit. sau poate că am visat doar că a fost o zi, poate că și acum visez, îmbrățișând concepția romanticilor despre lume, ca vis și imaginație.

pe lumea asta s-au perindat miliarde de oameni și au trecut mii de miliarde de zile care au fost uitate, exact ca și când nu ar fi fost. atunci, care mai e rostul unei zile? de ce se încăpățânează timpul să mai treacă, să mai fie- asta în cazul în care el există într-o formă? poate voi afla asta după ce nu voi mai fi o parte din timp. poate nu.

să se consemneze pentru veacurile viitoare: azi e o zi care va fi și ea uitată de 99% dintre locuitorii planetei. și va fi uitată de tot peste câteva veacuri sau chiar mai devreme. dar e frumos afară și o să ies la o plimbare. cică pentru a simți viața.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu