joi, 21 iulie 2011

Dar sunt si amintiri adevarate (R.I.P. Mircea Ivanescu)


a murit un mare poet, poate cel mai mare din vechea "gasca". stiu ca era batran, ca era bolnav, ca isi dorea incetarea suferintelor, insa tot imi pare rau. toate laudele pentru fanii devotati, pentru poeztii tineri care i-au alinat batranetea, i-au pastrat amintirea vie si i-au dat o aura de legenda. mi-as dori foarte mult sa devina mai cunoscut, macar acum dupa moarte(nu ca nu ar fi fost cunoscut in timpul vietii, chiar a fost un "cult poet", alaturi de Ioan Es Pop, Ion Muresan, Mariana Marin-doi inca mai sunt printre noi si au lansat carti extraordinare-o sa revin, insa mi-as dori sa devina pur si simplu international. Nu l-am cunoscut din pacate, decat prin poeme, traduceri(Joyce, Ezra Pound si altii) si prin interviuri( imi amintesc impresionantul interviul de acum mai bine de un an din "Observator Cultural"), dar imi este drag si o sa il citesc mult timp de acum inainte.
postez mai jos o poezie care mie imi place foarte mult scrisa de Mircea Ivanescu(Mopete, hehe):


Dar sunt si amintiri adevarate

Si eu am umblat odata cu o amintire
în mâini, strângând-o atent, sa nu-mi scape.
(îmi alunecase odata – si se rostogolise de-a dura
pe jos. am sters-o frumos, cu mâneca hainei
nu mi-a fost frica. amintirile mele sunt mingi –
nu se sparg niciodata. numai ca daca-mi scapa,
din mâini, se pot rostogoli foarte departe –
si mi-e lene sa mai alerg dupa ele, sau chiar
sa ma întind la marginea mea, sa-mi las mâna
din ce în ce mai lunga în jos, sa fugaresc amintirea.
îmi iau mai bine o alta. si asta poate fi falsa.)
si eu am umblat, deci, odata cu o amintire
în brate – (si ma gândeam, cu un rânjet
rau, ca într-o carte celebra, nu mai stiu cine
umbla cu propriul sau cap prin infern, luminându-si
drumul). si parca nu e tot una?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu