miercuri, 6 iulie 2011

un poem nefericit al unui om fericit?


Somnul Tău

Toate trec îmi zici o să fie bine
Dar unde e binele?
Unde e aroma
Unde e adierea unei aripi de înger?
Unde ești tu, necunoscuto
Să îmi întregești viața?
Unde ești tu când toate celelalte mă părăsesc?
Unde e sănătatea mea?
Unde sunt zilele calme
Când să mă pot trezi fericit
Și nu cu fața îngropată între cutele
Unui cearceaf pe care aș vrea
Să îl transform în ștreang?

Vreau o dimineață veselă
Să stau într-un vagon al metroului
Să uit de tot să nu mai vomit peste idei
Și să nu îmi mai doresc decât o cană fierbinte
De ceai alături de ea și o carte bună
Dar cărțile bune nu îmi spun nimic
Ceaiul e prea fierbinte
Și ea nu e

Aș vrea să urăsc și să plec
La o plimbare în jurul sinelui
Dar nu am nici un vehicul
Sinele meu e prea sfâșiat

Să treacă seara și toamna și vara
n-ai să vii și n-ai să stai
n-ai să treci și n-ai să pleci
nu îmi spui decât povești
nu crezi în ele

nu e bine nu mai sunt decât cel
care aș vrea să nu fiu
visele îmi par greșite
în ochii mei nu vezi nimic
visele cad din vremurile vechi
îmi voi tatua un colț de stradă
pe cortex
și te voi aștepta acolo
dar prin praful din oraș
nimeni nu o să mă vadă

noi nu suntem aici
noi nu vom fi aici
aici sunt doar o petală de orhidee
trei țigări nefumate
și un trup mort

unde ești Doamne?
aș vrea să dorm o zi din somnul tău....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu