duminică, 25 septembrie 2011

come, now, heavy sleep


lost days of light, in a warm, calm place, inside of a world of whispers from the ancient poets. where are thou, my soul crasher? where are you wandering, in places where my steps never past across the dust? when will you come to burn down my world? you never ever crossed my roads, you`ll never ever be a part of my fugitive memory and how colud I, my ghost of past lives, become a piece of your memories? it`s against my nature, and I shall forget you before i`ll ever meet you, just to be asure that I can`t dissapear inside your flames. I am in flames, but not in your flames, and my world is a calm, warm place. let me become ashes against the grind, but golden ashes of liberty.
come ,now, heavy sleep, erase my everlasting heart, before she will destroy, everyrhing I touch. my sleep, my astral heavy sleep, surround me with your silk and let me die before I become her.

joi, 1 septembrie 2011

jerome despre scriitori

jerome le zice bine în ”Novel Notes”, publicat în România cu titlul ”Arta de a nu scrie un roman”. este o carte savuroasă, plină de mici povești și anecdote țesute în jurul motivului general al romanului, acela că patru prieteni se hotărăsc să scrie împreună un roman, cel mai cel mai roman scris vreodată. dar într-un final nu fac decât să discute despre diverse probleme legate de viață, dragoste, literatură, oameni. și o fac într-un mod elegant și plin de ironie, cinism și umor. este o carte pe care nu o lași din mână. ajuns la capitolul 9, am dat peste un paragraf care mi se pare unul dintre adevărurile incontestabile legate de oameni și literatură. pentru cei ce nu au citit cartea, reproduc în întregime paragraful și vă îndemn pe toți să citiți acest mini roman ”f șmecher”: 

 ”Ce ar fi devenit literatura fără nebunie și păcat? Ce altceva este munca literatului în afară de a scormoni, pentru a-și câștiga existența, în grămada de cenușă a nenorocirii umane? Imaginați-vă, dacă puteți, o lume perfectă-o lume în care bărbații și femeile nu ar spune niciodată lucruri absurde și niciodată nu ar face lucruri nechibzuite, unde băiețașii nu ar fi niciodată neastâmpărați, iar copiii nu ar face niciodată remarci stânjenitoare, unde câinii nu s-ar bate niciodată și pisicile n-ar țipa,unde nevestele nu și-ar ține niciodată soții sub papuc, iar soacrele nu ar cicăli, unde bărbații nu ar merge niciodată la culcare încălțați cu cizmele, și căpitanii nu ar înjura nici o singură dată, unde instalatorii ar ști ce fac, iar fetele bătrâne nu s-ar îmbrăca niciodată precum cele tinere, unde negrii nu ar fura niciodată pui de găină și oamenii mândrii nu ar avea niciodată rău de mare. 

Unde ar fi atunci umorul și inteligența voastră? Imaginați-vă o lume unde inimile nu s-ar frânge niciodată, unde buzele nu ar fi niciodată strânse de durere,unde ochii nu ar fi niciodată întunecați, unde picioarele nu ar fi niciodată obosite, unde stomacurile nu ar fi niciodată goale! Unde ar fi patosul vostru? Imaginați-vă o lume în care soții nu ar iubi niciodată mai mult de o singură nevastă și aceea ar fi cea care trebuie, unde nevestele nu ar fi niciodată sărutate de altcineva în afară de soții lor, unde inimile bărbaților nu ar fi niciodată negre și gândurile femeilor niciodată impure, unde nu ar exista ură și invidie, nici dorințe, nici disperare. Unde ar fi scenele voastre despre pasiune, complicațiile voastre aatât de interesante, subtilele voastre analize psihologice? Dragul meu Brown, noi, scriitorii-romancieri, poeți, dramaturgi-ne îngrășăm pe seama suferinței semenilor noștri. Dumnezeu a creat bărbatul și femeia, iar femeia a ceat literatul atunci când și-a înfipt dinții în măr. Am intrat în lume în umbra șarpelui. Suntem corespondenții speciali ai armatei Diavolului. Îi reprezentăm victoriile în romane de trei volume , înfrângerile ocazionale în melodrame în cinci acte.” 

Ce mai e de spus?