duminică, 27 noiembrie 2011

Despre o altfel de carte și un altfel de om: ”Litera din scrisoarea misterioasă” de Alex. Leo Șerban


recunosc, alex. leo șerban a devenit un scriitor fetiș (știu, lui nu-i plăcea să fie numit scriitor, ani în șir a refuzat să publice în volum) pentru mine. i-am citit toate cărțile (minunatele Dieteticii; volumele dedicate filmelor, a fost în primul rând critic de film, unul dintre cei mai buni, poate chiar cel mai bun,original și plin de subtilități; cartea lui de poeme-Alte camere, alte glasuri de ieri, care este de o gingășie și o sensibilitate cum nu am mai întâlnit de multă vreme. și-ar fi putut face cu ușurință un nume numai din poezie, dacă ar fi vrut. le recomand tuturor). a venit timpul să îi citesc și novella, scrisă în engleză,în ultimul an din viață,în exilul autoimpus,care a fost lansată la Polirom, inițial în formă de e-book acum ceva timp și ieri la Gaudeamus în formă tipărită. este vorba despre Litera din scrisoarea misterioasă, în traducerea excelentă a Antoanetei Ralian,cu o foarte emoționant - riguroasă ”încercare de portret” semnată de marele lui prieten Horia-Roman Patapievici. 

am citit-o azi, în câteva ore, pe nerăsuflate. este o mică bijuterie de imaginație și joacă, un roman fantastic, populat de personajele Borges, Pessoa și heteronimele sale, un comerciant de opere false, Franz, trei agenți nătângi ai Interpolului, o bucătăreasă cu multe secrete, Rosa și fata ei, ”fată bătrână”, Rossalita+alte câteva personaje pe care vă las să le descoperiți. pe lângă faptul că e scrisă impecabil, de un autor matur, care parcă are zeci de romane în spate (din păcate pentru noi toți, acesta este singurul său roman, foarte mic ca dimensiuni. tare mult mi-aș fi dorit să fi scris mai mult de-a lungul timpului sau să mai fi trăit și să mai fi scris. câte opere minunate nu s-au pierdut odată cu moartea lui...), subiectul și maniera de exploatare este aproape unică în literatura română. nu avem un roman serios,grav, cu pretenții de operă capitală, dar avem o fantezie aproape postmodernistă, din care răzbate dragostea autorului pentru literatură, pentru Borges, pentru romanul picaresc, pentru creionarea diferitelor caractere. 


după cum bine zice Patapievici, nu avem un roman psihologic, ci metafizic. eu adaug că avem un meta-roman, un roman de aventuri metafizic, pentru oameni mari. sunt încă sub influență, îmi circulă prin cerveau (nu am ales întâmplător acest cuvânt franțuzesc)întâmplări și mistere din carte, personaje, cuvinte.

ce pot să mai spun este simplu: dacă sunteți plictisiți și agasați de lumea asta smintită, atunci creați o mică ieșire din scenă și pătrundeți în lumea lui a.l.ș. sunt sigur că o să vreți să intrați și mai mult în lumea lui,în celelalte cărți, articole, eseuri. chiar așa, știu că a mai scris un eseu despre Proust, în franceză. aștept cu nerăbdare să îl citesc. Allain de Botton (a.l.ș. era un mare admirator) s-a arătat încântat de studiu și o să o publice în Franța.

sunt curios ce reacții critice vor fi la această minunată carte. e posibil ca mulți să nu o înțeleagă, așa cum nu l-au înțeles nici pe omul a.l.ș. dar sunt sigur că el, dacă ne vede, se va amuza discret.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu