sâmbătă, 7 ianuarie 2012

sighișoara, acest oraș...


piesa asta e absolut fabuloasa. mindblowing. nu am mai auzit de multa vreme corzi atât de profunde și triste pe o piesă metal, și în general.... aștept cu nerabdare albumul.

***
Sighișoara mi s-a dezvăluit zilele trecute, după mulți ani, drept cel mai poetic oraș românesc. arhitectura veche,doar e oraș medieval, cele câteva ruine, aerul de legendă și zăpada care cădea peste toate și eu mesmerizat, umblând,mai mult levitând, mi s-au întipărit adânc în minte și mi-am promis să revin. chiar mă gândeam ce frumos ar fi să mă mut câteva luni aici și să descopăr toate ungherele, să aflu toate poveștile, să beau bunăciunile de ceai, cafea și vin fiert, să vorbesc cu localnicii și poate chiar să scriu o carte de poeme sau un roman de inspirație medievală.

păcat totuși că sunt câteva clădiri care se dărâmă și trebuie musai recondiționate. e inacceptabil ca măcar un zid să cadă. nu se poate. e un oraș prea frumos, special de-a dreptul și trebuie păstrat ca pe o ființă cu aripi largi de sticlă. am petrecut trei zile miununate și am întâmpinat Anul Nou cu bucurie, alături de prieteni (unii chiar noi) în acest oraș... acest oraș...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu