marți, 17 ianuarie 2012

Will Self - Cucul si Pupaza

Această cronică este participantă la concursul organizat de către BookMag.

Will Self este o figură. Una extrem de simpatică și de talentată. British decadent, ex)consumator de flori ilegale, plin de vervă și încărcat de talent literar. Scrie bine, vorbește bine, are umor, cultură de calitate și un ochi vigilent. Și nu în ultimul rând, are charismă. A publicat câteva romane care au avut un mare succes și au fost traduse în multe țări ,inclusiv la noi, la editura Polirom câteva: Mărețele maimuțe,


Cum trăiesc morții (Humanitas de data aceasta)sau Cucul și pupăza, printre altele. Am citit aceste cărți cu mare plăcere. O voce versată, narațiune hard, la propriu și la figurat, imaginație fructuoasă. Omul își pune întrebări năstrușnice, la care răspunde cu pasiune și umor în cărțile sale. O să mă opresc asupra romanului Cucul și Pupăza, nu neapărat cel mai bun, dar cel mai amuzant și mai kafkian dintre toate. Da, kafkian, deoarece în carte se petrec niște metamorfoze parțiale,nebănuite.

Cartea are două părți, care pot fi citite și separat, fără a își pierde logica sau deliciul. Will Self scrie parcă dintr-o suflare, are fraze concise, planuri narative bine delimitate și înlănțuirea faptelor se petrece natural, dar ele sunt departe de a fi naturale. Dacă în Cum trăiesc morții, autorul ne prezintă o Londră sucită, underground, o metropolă a celor din after-life, cu păcatele și aventurile sale, în care morții (pot fi la fel de bine vii și la fel de turbulenți și tulburați) își continuă existența, în Cucul și Pupăza este vorba despre o femeie căreia îi crește un penis, direct din clitoris și care ajunge să subjuge vaginul și despre un bărbat,și la asta chiar că nu mă așteptam, căruia îi apare un vagin în spatele genunchiului. Acestea fiind întâmplate, bineînțeles că viețile celor doi se schimbă, dacă nu radical, cel puțin din anumite puncte de vadere. Totul se petrece progresiv, și la fel ca în prozele fantastice ale lui Borges sau Marquez, fantasticul ajunge să pară extrem de firesc, prin șiroirea lui molcomă,dar sigură, în realul cel de toate zilele. Cu siguranță Will Self este un bun cunoscător al scrierilor marilor jucători cu realul și cred că Metamorfoza lui Kafka l-a speriat și apoi fermecat în copilărie. Normal, acum nu trebuie să-l ”acuzăm” pe înoitorul și vizionarul Kafka pentru tot ce înseamnă absurd în literatură, însă romanul lui Will Self ascunde între paginile sale și chiar în însuși esența lui, o dulce ironie paranoido-sexualo-absurdo-ludică.

Cele două personaje, și aici avem o lecție de psihologie, sunt inițial convinse că au o boală, apoi pe măsură ce organele cresc, trec de la șoc, la nedumerire, înspre curiozitate, apoi acceptare. Într-un final și le asumă ca pe o minune și normal, se folosesc de ele. Dar las cititorul să descopere singur toate acestea. Vă asigur că este un deliciu să citești aceste pagini, în care au loc relații sexuale cu noile organe. În partea a doua, cea dedicată ”pupezei”, Will Self descrie cum un personaj, anume doctorul care îl consultă pe (ne)fericitul posesor al unui brand-new vagina, pune în scenă un proces tacticos de seducere, al cărui deznodământ este.... Nu vă spun, trebuie să citiți și în plus mie nu îmi place să povestesc cărțile, doar să dau detalii incitante care să îl facă pe eventualul cititor,interesat de carte.
În concluzie, avem în fața noastră un autor original, plin de umor, care poate da lecții de scriere oricui și o carte pe care o citești cu mirare și umor. Vă asigur că vreo două-trei zile după  terminarea lecturii,o să vă uitați cu o urmă de teamă pe corpul vostru, pentru a vedea daca nu cumva vă crește vreo...bucurie.

2 comentarii:

  1. voi cumpara si eu cartea, vad ca e la reducere si nu scitisem nimic de acest autor. asa am ajuns la blogul si la articolul tau. m-ai amuzat desi nu cred ca acesta a fost scopul!:))

    RăspundețiȘtergere
  2. e bine ca te-am amuzat. spor la citit!

    RăspundețiȘtergere