joi, 16 februarie 2012

Fata cu părul de zăpadă (3)


Când l-a întâlnit pe Ivan, Magda era total deconectată de realitate. O suferință ascunsă îi rodea spiritul și nu-i lăsa mintea să respire. Niciodată nu fusese sufletul vreunui grup, dar de cele mai multe ori era activă în discuții și își etala cu nonșalanță ucigătorul umor și ironia subtilă, de fiecare dată când simțea nevoia. Acum, ceva o neliniștea și trupul ei lăsa în urmă un iz de tristețe și orhidee moarte.

Nici măcar ea nu își explică cum de a intrat în viața ei. Nu o interesau în mod special bărbații și sexul, aproape inexistent, era o dulce dezintegrare a banalului, un mod de a îi oferi trupului răsplata promisă, după o lungă perioadă spartană. Bărbații din viața ei, puțini la număr, nu lăsaseră urme. Niciunul nu fusese în stare să îi înțeleagă năzuințele. Testul era simplu: ea le povestea despre visul ei și dacă nu pricepeau sau dacă o priveau mai ciudat decât ar fi trebuit, ea devenea total inaccesibilă și dezinteresată. Până la urmă, se retrăgeau. Magda considera că, din păcate pentru ea, prea mulți încercau să o cucerească. De vină era atât apariția ei misterioasă, cât și dezinteresul natural.

Ivan nu avea nimic special. Un tânăr obișnuit, ceva mai inteligent decât restul și plăcut la înfățișare. A apărut de nicăieri într-o seară și i-a oferit Magdei o bucată de ciocolată. Ea stătea într-o librărie, cufundată într-un tom uriaș despre nanotehnologie. Alături avea cărți care tratau ultimele descoperiri biologice, informatice și un tratat despre vise. S-a apropriat de ea și i-a întins o tabletă de ciocolată. ”Pari a avea nevoie de un stimulent dulce.” Și a zâmbit. Magda nu înțelegea. S-a uitat la el și nu înțelegea cine era și ce voia. Părea că tocmai a căzut din stele. A privit când spre băiat, când spre mâna lui întinsă. Apoi nările ei s-au dilatat o clipă și a simțit aroma ciocolatei. I-a întors zâmbetul.

În cafeneaua de alături au vorbit îndelung. Dezinteresul ei pălea cu fiecare cuvânt al lui Ivan. Când ceaiul s-a terminat, ea l-a întrerupt brusc: ”Ce părere ai avea despre mine dacă ți-aș spune că toată viața mea se învârte în jurul unui vis nocturn ce se repetă de ani de zile?”.

”Aș vrea să știu mai multe despre visul acesta. Și despre nopțile tale. Și despre tristețe.” S-a surprins pe el însuși cu acest răspuns. Nu era o fire poetică. Magda a mai comandat un ceai. Țigara avea alt gust.

Nu au făcut dragoste decât după o lună. Cu toate că îi trezise interesul mai mult decât și-ar fi dorit ea să recunoască, nu l-a invitat acasă și nici el nu a insistat, după refuzul ei, de altfel destul de sarcastic,de a îi vizita apartamentul. Într-o seară, după o plimbare lungă prin oraș au mers pur și simplu la Magda acasă și au petrecut noaptea împreună. După încă o lună, s-au despărțit. Nu s-au certat. Ivan a înțeles că în viața Magdei el nu avea să fie niciodată piesa centrală și Magda a început să își piardă interesul, chiar dacă discuțiile lor erau pasionale și sexul de calitate. Ivan nu se pricepea deloc la vise și timpul petrecut cu el era timp pierdut în defavoarea studiilor ei extinse.

În acea perioadă a început și corespondența cu un tânăr cercetător japonez, inadaptat social, de o inteligență care atingea genialitatea. L-a descoperit pe un site dedicat dezvoltării inteligenței artificiale. Tocmai publicase un articol despre posibilitatea de a înregistra visele oamenilor când aceștia intră în REM.

I-a trimis un mesaj lung lui Daiki pe adresa lui de skype, beyond_the_dream, în care îi explica despre Pădure. Răspunul lui a fost plin de entuziasm și au început o lungă corespondență. Au început să pună la cale un plan, care dacă s-ar fi dovedit triumfător, ar fi revoluționat arta de a visa.

Când țigara aprinsă a mușat din piele, o durere aprinsă i-a curentat trupul. Mediul a rămas la fel și nici nu s-a trezit urlând în pat. Țigara i-a picat din mână. Pe umărul drept, albul imaculat păstra o urmă adâncă,maronie, deosebit de dureroasă. De bucurie aproape a sărit de pe scaun.

Putea continua povestea. Nu visa!

va urma 1, 2, 4, 5

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu