vineri, 9 martie 2012

Carnage sau o confruntare bine orchestrată


o scurtă opinie despre Carnage (2011)

Mi-a plăcut foarte mult filmul acesta, de la actori, la decorul simplu, până la vestimantația personajelor -se vede discrepanța între cuplul bogat și cel modest. Costumul purtat de Alan Cowan (Chris Waltz) este precum acesta, impunător, rece și plin de stil, iar costumația lui Michael Longstreet (John C. Reilly) este simplă, neasortată, puțin bădărană.

Același lucru îl pot spune și despre hainele personajelor feminine. Nancy Cowan (Kate Winslet) este îmbrăcată office, classy, asortată, în timp ce Penelope Longstreet (Jodie Foster) este îmbrăcată cu gust, dar simplist, precum o femeie de clasă mijlocie, mai preocupată de problemele lumii, decât de propria imagine.

Cine a ales hainele, a intuit bine, aici chiar reprezintă ceva. Fiind un film care se desfășoară într-un singur loc, apartamentul modest, dar îngrijit, al soților Longstreet, cu un decor minimal, fără multă acțiune, fiecare detaliu este important și Roman Polanski, regizorul, a făcut o treabă excelentă.


Povestea este simplă: fiul soților Cowan l-a altoit cu un băț peste figură pe fiul soților Longstreet, provocându-i o rană serioasă și aceștia din urmă vin în vizită la primii, pentru a discuta despre acest caz și depre copiii lor. Încă de la început, soții Cowan au aerul sigur, superior, al clasei de sus, sunt calmi, chiar puțin indiferenți, în principiu domnul Cowan, magistral jucat de Chris Waltz (dar cum am mai spus, fiecare actor face un rol excelent), în timp ce soții Longstreet sunt mai rezervați, împăciuitori, modești. Dar pe măsură ce filmul se desfășoară, tensiunea crește și discuția rece și calmă de la început, devine încet dar sigur (progresiv) din ce în ce mai tensionată și mai personală, pentru ca spre sfârșit lucrurile să degenereze într-o ceartă în toată regula. Asta mi-a plăcut cel mai mult, acestă ceartă este mirifică, cuvintele devin arme, convențiile cad, personajele încep cu ironii scurte și termină cu acuze și luarea în deradere a celuilalt, cu toată viața lui, credințele și părerile.

Este ceva absolut fascinant. Mimica, gesticulația, tonul vocii, râsul, țipătul, toată gama de sentimente și trăiri, ingeniozitatea atacurilor, uneori chiar bădărănia, de care cel mai adesea dă dovadă domnul Longstreet, care este tipul clasic de om fără pasiuni, cu o viața lipsită de ambiții, care se mulțumește și chiar se laudă- cazul sticlei de whisky și al trabucurilor este concludent- cu lucruri lipsite de importanță, toate acestea dau farmesc filmului. Personajele, incitate de alcool își dau arama pe față, măștile se spulberă, moralitatea pică sau din contră, prinde contur. Și trebuie să recunosc, femeile au mai multe coaie în filmul ăsta decât bărbații.
Adevăratul deliciu este cearta dintre ele și furia lor abătută asupra bărbaților din viața lor. Micul pissing contest dintre bărbați, de la începutul filmului, este joacă de copii față de ferocitatea luptei dintre ele. Și de asemenea interesant este faptul că se crează mici alianțe, la început între cupluri, unul împotriva celuilalt, apoi între femeile și bărbații, fiecare din celălat cuplu, ca mai apoi femeile să facă o alianță împotriva bărbaților, care sunt spulberați pur și simplu. Nu au nicio șansă. Sunt reduși la stadiul în care amândoi ”fac bot” (Freud ar spune că redevin copii și își iau jucăriile și se retrag în colțurile lor).

Nu mai țin minte ultimul film în care o confruntare verbală să fie atât de bine orchestrată. Este fascinant de-a dreptul.

Un must see pentru oricine apreciază un joc actoricesc excelent și dialoguri inteligente, în care cuvintele devin arme!

Mi-a adus aminte de un alt film, care este tot o lungă discuție, dar pe o cu totul altă temă. este vorba despre The Sunset Limited , despre care am scris aici. 2 filme geniale, o adevărată artă a cuvântului este pusă în scenă. acesta este meritul autorilor ( Carnage este adaptat după o piesă de teatru, "Le Dieu du carnage", de Yasmina Reza, iar The Sunset Limited, după o piesă de teatru semnată de Cormac McCarthy). Întotdeauna am fost fascinat de puterea cuvintelor și dacă acestea sunt puse într-o ordine minunată, atunci satisfacția este completă. În cazul acesta, chiar sunt încântat.

Go see it!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu