vineri, 6 aprilie 2012

Aleksandar Stoicovici- Vineri


Azi vă recomand cu mare drag o carte de poezie recent apărută (2011)

Aleksandar Stoicovici -”Vineri”, Ed. Herg Benet. o carte cu adevărat minunată, o incursiune într-o lume suprarealistă, transformată în imagini, care la rândul lor, sunt transformate în efecte poetice de o mare calitate. poetul e tânăr, are 23 de ani, dar mustește de talent și se vede că și-a pus tot sufletul în cartea asta de debut, îndelung așteptată de toți cei care l-au auzit pe la cenacluri sau l-au citit în reviste. eu am citit prima dată un poem de el, la îndemnul prietenei mele, Aida Hancer, care într-o seară, acum ceva vreme, până să apară cartea, oricum, mi-a trimis un poem care începea așa: ”Scufundați în var până la gât, așteptam să ni se întâmple un lucru minunat”... și într-adevăr, ceva minunat s-a întâmplat. am descoperit un poet bun.

am citit volumul cu o încântare crescândă, fiecare poem vorbea pe limba lui și chiar dacă nu am înțeles toate trimiterile sau toate simbolurile ( nici nu cred că e cazul, e vorba de suprarealism, chiar dacă aici nu e pur, ci doar o atingere) m-am putut bucura de poezia ca...poezie bine scrisă și care te pune pe gânduri.

cartea are mai multe straturi, mai multe cicluri, fiecare cu poveștile și sentimentele lui. cum am terminat de citit volumul, am băut o cafea și l-am recitit, de dragul poemelor. acest lucru nu mi s-a mai întâmplat de la ”uneltele de dormit” ale lui Ioan Es. Pop ( care este cartea mea preferată de poezie a anului trecut și de bine de rău, anul trecut a fost extrem de ofertant în acest domeniu), ceea ce spune multe despre calitatea poemelor. și nu e vorba numai de calitate, e și sentimentul acela când dezlegi un puzzle. te lași pierdut în el până ce îl termini, până ce îi dai de cap. poezia lui Stoicovici este un puzzle și nu e de mirare că am înțeles anumite pasaje dintr-un poem, citind un alt poem, din același ciclu sau chiar din altul. poetul lasă mici portițe pe care le închide pagini mai târziu și astfel lectura e foarte ofertantă și captivantă, pentru că mare parte din poeme nu sunt deloc simple, chiar dacă la o primă vedere par așa. dar, cum am mai spus, sunt și câteva trimiteri și simboluri, care habar n-am ce înseamnă, cum e acesta : ”între noi atârnă greu cerbul de calcar // inima lui cât un viespar se umple de sângele morților”, dar trebuie să recunosc că sună bine. oricum, îmi aduc aminte de un interviu cu Luis Bunuel, care afirma că anumite cadre din ”Câinele andaluz” nu pot fi înțelese fără a cunoaște episoade din viața lui sau a lui Dali, așadar mă gândesc că poate sunt simboluri care pot însemna ceva pentru poet, dar nu neapărat și pentru mine.

Oricum, cartea este absolut fascinantă de la prima la ultima literă. o recomand din toată inima. puteți citi câteva poeme pe blogul autorului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu