duminică, 8 aprilie 2012

Empty thoughts. Just "Mastile lui M.I. "


sunt zile in care as vrea sa nu gandesc. zile in care creierul meu sa fie gol si sa plutesc, fara amintiri si fara planuri.

sa fie doar muzica. sa aud muzica, sa simt muzica, creierul meu sa fie compus din note muzicale.

dar nu e posibil. nici macar in somn, nici macar in vis nu iti poti alege ce sa gandesti sau daca vrei sa gandesti.

in astfel de zile, mai mult ca niciodata, dau muzica mai tare. si citesc. ma concentrez asupra ideilor din carte, in asa fel incat, gandurile mele sa dispara sau macar sa stea la colt.

[... asadar, azi m-am apucat de "Mastile lui M.I. . Gabriel Liiceanu in dialog cu Mircea Ivanescu". Ed. Humanitas, 2012. sunt la pagina 100 si pana acum am ras, m-am oripilat, m-am amuzat, am ciulit urechea interioara, mi-am luat cateva notite. e fascinant jocul de-a dialogul, de-a amintirile, dintre cei doi, un filozof si un poet. Liiceanu arunca mingea, dar cand nu are chef, Ivanescu se fereste sau intoarce serva cu atata dibacie incat il pierde pe interlocutor. dar, printre randuri, citesc povestea unui om de o simplitate aproape inocenta, dar o simplitate cautata. sub spectrul mortii celor doi frati ai sai, o sora de 10 ani, rapusa de o meningita si un frate ( adevaratul geniu al familiei, dupa cum afirma M.I. ) care s-a sinucis la 22 de ani, fara un motiv aparent, viata lui M.I., s-a raportat mereu la aceasta copilarie marcata si intr-un fel, trecerea lui prin istorie este oarecum absenta. el spune la un moment dat : " pentru mine, lucrurile astea nu au nici un fel de insemnatate. ce inseamna adeziunea formala la un partid, cand traiesti in copilarie ce am incercat eu sa povestesc?" si cam asa e. ce mai conteaza?


un episod interesant si socant pentru Liiceanu, care pare ca nu se prinde in jocul lui Ivanescu de la inceput, este acela in care poetul povesteste despre revelatia lui, cum ca ar fi fost ofiter sub acoperire, dar fara sa o stie. e un episod savuros, care cu siguranta, dupa cum afirma si Liiceanu, va intra in legenda ce il inconjoara pe acest, cu adevarat mare poet. mai multe, dupa ce termin cartea. ...]

si pana la urma, ce trebuie sa fac pentru a ma goli de mine insumi macar pentru o perioada?

2 comentarii:

  1. Pentru a te goli de tine pentru o perioada, trebuie sa pui ceva in loc. Gandeste-te ce ai putea sa pui in loc :)

    RăspundețiȘtergere
  2. pai de ce trebuie sa pun ceva in loc? nu intra in contradictie cu ideea de gol?

    RăspundețiȘtergere