luni, 18 iunie 2012

Dragostea la porumbei

Pe o crenguță, în bătaia soarelui arzător, ședea o porumbiță. Din când în când își mai ridica o aripioară, pesemne pentru a se răcori. Deodată, cutezător și tupeist, un porumbel vine în zbor și se așează lângă ea. Porumbița nici nu îl bagă în seamă. El se face că n-o vede, își umflă pieptul și bate din aripi, apoi se dă un pas mai aproape de ea, cu capul întors, privind spre alte zări. Porumbița, agasată în intimitatea ei, se îndepărtează. Prinzând și mai mult curaj, cuceritorul înveșmântat în cele mai bune pene ale sale, întoarce capul, se aproprie și mai mult de ea și încearcă o mișcare mai îndrăzneață. Porumbița, luată desigur prin surprindere și foarte nemulțumită de manevra mârșavului, îl ciocănește furioasă și își ia zborul.

Rămas singur, porumbelul cugetă câteva clipe. Își ia inima în dinți și zboară spre crenguța unde a aterizat aleasa lui. Se așează lângă ea, ciripește ceva, aceasta nici nu-l bagă în seamă. Încearcă din nou o apropiere și de data aceasta porumbița nu se mai îndepărtează. Se pare că ceva s-a mișcat în inima ei. Își întoarce capul și porumbelul își umflă pieptul. Bate tare din aripi. Porumbița este într-o mare dileamă. Cu 10 minute în urmă era liberă, nu știa de iubire, acum inima ei tresaltă când vede virilitatea acestuia.

Sfioasă, face un pas către el. Apoi se retrage și zboară brusc. Zadarnic încearcă să scape. Tânărul pretendent o urmărește. Se lasă la pământ și ciugulește ceva de pe jos, neatentă. Porumbelul bate cu aripile în pământ, își umflă pieptul și mai tare. Se aproprie amenințător. Ea se îndepărtează. Își ia zborul, se așează pe aceeași crenguță pe care atât de liniștită stătea. Acum este pierdută. Frumoasele lui pene, privirea fixă și ciocul tare îi stăruie încă în minte. Porumbelul vine mai hotărât ca niciodată, se aruncă asupra ei, ciocurile li se întâlnesc, se sărută pasional. Preludiul durează câteva zeci de secunde. Se caută, se mușcă. Paiunea este la apogeu.

Porumbița se abandonează, cu voioșie se lasă încălecată. Porumbelul i-o trage între pene cu viteză, o mușcă de cap, bate din aripi cu aroganță și zboară. Dus a fost. Porumbița a rămas din nou singură, pe o creangă.

*Deci și în lumea lor e la fel. Expresia ”se iubesc ca doi porumbei”, capătă brusc noi valențe.

(true story, vizionată live de la fereastra balconului meu)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu