[...] Pe
Heaven Shall Burn îi așteptam de multă vreme. I-am descoperit acum câșiva ani, odată cu albumul
Iconoclast (Part 1: The Final Resistance)
din 2008 și le-am ascultat mai apoi toate albumele, piesele lor fiind
mereu în playlistul meu. O trupă aparte, cu membri vegani care
protestează împotriva rasismului prin versuri puternice. Unii i-ar
încadra în genul
deathcore sau deathmetal, dar o
etichetă definitivă nu le poate fi pusă, fiindcă muzica lor este destul
de complexă, agresivă și totuși melodică, însă ce se poate spune este că
în prezent sunt una dintre cele mai bune trupe tinere ale Germaniei. Un
concert cu ei este o experiență, lucru de care aveam să îmi dau seama
în seara aceasta. La un moment dau au oferit fanilor tricouri cu trupa,
drept mulțumire pentru primul concert pe plaiurile noastre și chiar au
invitat un copilaș, care venise împreună cu tatăl său la concert, pe
scenă unde a fost aclamat de public. Un punct scăzut pentru cei de la
securitate care nu știu că crowd surfingul este ceva obișnuit la
concerte și la un moment dat l-au lovit pe unul dintre cei care practica
acest ”sport”, în loc să îl dea jos cum trebuie sau să îl tragă peste
gard și să-i dea apoi drumul în public. Din fericire, am văzut era
printre ei și un security cu un tricou cu Ministry, care i-a certat și
le-a explicat cum stă treaba. Din păcate era o pasăre rară, restul fiind
pur și simplu niște bătăuși. Nu așa se face trabă. NU a venit nimeni să
se bată, ci să se distreze și moshpittul sau crowd surfingul sunt
lucruri obișnuite care se întâmplă la concerte. Bineînțeles, dacă începe
un scandal, atunci e altă treabă, însă nu era cazul.
Heaven
Shall Burn au zguduit scena timp de o oră și jumătate, dovedind că sunt o
trupă care devastează live. Mă așteptam să fie așa și m-am simțit cât
se poate de bine. Atâta energie are solistul,
Matthias Voigt,
încât nu are cum să nu îți transmită și ție măcar o parte și chiar a
transmis, fiindcă nimeni stătea locului. Un nor de praf uriaș s-a
ridicat în scurt timp, dar nu-i prea păsa nimănui. Au început concertul
cu
The Weapon They Fear, au continuat cu
Black tears (Edge of Sanity cover ) spre a ne trece mai apoi prin toată discografia. Un moment mult așteptat a fost piesa
Endzeit, precedată de introul
Awoken,
in timpul careia pur și simplu Raiul și Pământul chiar au luat foc. A
fost fără doar și poate printre cele mai bune concerte de metal extrem
la care am avut ocazia să merg până acum. Sper să se reîntoarcă. [...]
restul
aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu