sâmbătă, 30 iunie 2012

Rock The City ziua 1, Romexpo -29 iunie

[...] Pe Heaven Shall Burn îi așteptam de multă vreme. I-am descoperit acum câșiva ani, odată cu albumul Iconoclast (Part 1: The Final Resistance) din 2008 și le-am ascultat mai apoi toate  albumele, piesele lor fiind mereu în playlistul meu. O trupă aparte, cu membri vegani care protestează împotriva rasismului prin versuri puternice. Unii i-ar încadra în genul deathcore sau deathmetal, dar o etichetă definitivă nu le poate fi pusă, fiindcă muzica lor este destul de complexă, agresivă și totuși melodică, însă ce se poate spune este că în prezent sunt una dintre cele mai bune trupe tinere ale Germaniei. Un concert cu ei este o experiență, lucru de care aveam să îmi dau seama în seara aceasta. La un moment dau au oferit fanilor tricouri cu trupa, drept mulțumire pentru primul concert pe plaiurile noastre și chiar au invitat un copilaș, care venise împreună cu tatăl său la concert, pe scenă unde a fost aclamat de public. Un punct scăzut pentru cei de la securitate care nu știu că crowd surfingul este ceva obișnuit la concerte și la un moment dat l-au lovit pe unul dintre cei care practica acest ”sport”, în loc să îl dea jos cum trebuie sau să îl tragă peste gard și să-i dea apoi drumul în public. Din fericire, am văzut era printre ei și un security cu un tricou cu Ministry, care i-a certat și le-a explicat cum stă treaba. Din păcate era o pasăre rară, restul fiind pur și simplu niște bătăuși. Nu așa se face trabă. NU a venit nimeni să se bată, ci să se distreze și moshpittul sau crowd surfingul sunt lucruri obișnuite care se întâmplă la concerte. Bineînțeles, dacă începe un scandal, atunci e altă treabă, însă nu era cazul.

Heaven Shall Burn au zguduit scena timp de o oră și jumătate, dovedind că sunt o trupă care devastează live. Mă așteptam să fie așa și m-am simțit cât se poate de bine. Atâta energie are solistul,  Matthias Voigt, încât nu are cum să nu îți transmită și ție măcar o parte și chiar a transmis, fiindcă nimeni stătea locului. Un nor de praf uriaș s-a ridicat în scurt timp, dar nu-i prea păsa nimănui. Au început concertul cu The Weapon They Fear, au continuat cu Black tears (Edge of Sanity cover ) spre a ne trece mai apoi prin toată discografia. Un moment mult așteptat a fost piesa Endzeit, precedată de introul Awoken, in timpul careia pur și simplu Raiul și Pământul chiar au luat foc. A fost fără doar și poate printre cele mai bune concerte de metal extrem la care am avut ocazia să merg până acum. Sper să se reîntoarcă. [...]

restul aici

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu