sâmbătă, 21 iulie 2012

dragostea de zăpadă


dragostea mea s-a îngropat sub  norii de zapadă. a iesit din casă în papuci de lână și a vrut să plece departe. dar vântul era aprig și seara căzuse peste chipul meu. ea nu a apucat să facă decât doi pași și s-a întors spre mine. o lacrimă s-a scurs din ochii ei de ceață, a suspinat și a picat moartă. zile întregi am vegheat-o, dar lupii dădeau tarcoale și a trebuit să o îngrop în spatele cabanei. de atunci, umblu pe străzi și-i strig numele, o caut în toate femeile pe care le întâlnesc,dar simt că spiritul ei mă veghează de undeva de sus, departe de lumea dezlanțuită.

câteodata era răutacioasă. îmi făcea semn că vrea să plece, dar doar se prefăcea....atunci mă supăram pe ea și o alungam. nu credeam că nu avea să se mai întoarcă niciodată.

5 comentarii:

  1. mmm...până și dragostea de zăpadă :)...o împărțim ...interesant :)
    p.s....eu te răsfoiesc , so...scuze că sunt mai zdruli și că nu mă pot abține de la comentari :)...dar tu ai vrut să nu plec :))):P

    RăspundețiȘtergere
  2. cel mai bun răspuns :)...cu aceași întrebare :)

    RăspundețiȘtergere