dragostea
mea s-a îngropat sub norii de zapadă. a iesit din casă în papuci de lână și a vrut să plece departe. dar
vântul era aprig și seara căzuse peste chipul meu. ea nu a apucat să facă
decât doi pași și s-a întors spre mine. o lacrimă s-a scurs din ochii ei de ceață, a suspinat și a picat moartă. zile întregi am vegheat-o, dar lupii
dădeau tarcoale și a trebuit să o îngrop în spatele cabanei. de atunci, umblu
pe străzi și-i strig numele, o caut în toate femeile pe care le întâlnesc,dar simt că spiritul ei mă veghează de undeva de sus, departe de lumea
dezlanțuită.
câteodata era
răutacioasă. îmi făcea semn că vrea să plece, dar doar se prefăcea....atunci
mă supăram pe ea și o alungam. nu credeam că nu avea să se mai întoarcă niciodată.
mmm...până și dragostea de zăpadă :)...o împărțim ...interesant :)
RăspundețiȘtergerep.s....eu te răsfoiesc , so...scuze că sunt mai zdruli și că nu mă pot abține de la comentari :)...dar tu ai vrut să nu plec :))):P
ma bucur ca nu ai plecat
RăspundețiȘtergere:) da??? hmm...de ce ???
RăspundețiȘtergerede ce nu?
RăspundețiȘtergerecel mai bun răspuns :)...cu aceași întrebare :)
RăspundețiȘtergere