miercuri, 4 iulie 2012

nu vă temeți de cuvinte

am mai zis-o și o zic în continuare: cititul nu e pentru toată lumea, nu toți trebuie să pună mâna pe carte, nu toți trebuie să se bucure când se lansează un nou volum, nu toți trebuie să se simtă onorați când primesc un autograf. aceste lucruri sunt pentru cei care au avut șansa să descopere cât de bine e să te afunzi în lumea cuvintelor, cât de plăcut e să descoperi într-o carte idei pe care credeai că doar tu le-ai gândit sau povești la care nu poți decât să zici: wow! lectura și cărțile nu sunt bunuri de moment, nu țin nici de foame, nu înlocuiesc nici viața, nici sexul, nici nimic, sunt doar metode de a deveni mai bun, mai înțelept sau pur și simplu o metodă extraordinară de relaxare și chiar de distracție. trebuie să ai în tine această dorință de a citi și uneori e nevoie să fie cultivată, iar odată crescută, sămânța rodește și nu se lasă până nu crește în tine o lume nouă, la care ai acces ori de câte ori vrei. cei care nu o au în ei sau nu vor să o descopere, nu au decât de pierdut, dar eu nu-i condamn, așa cum am încetat să mai explic oamenilor de ce e bine să citești sau să îmi explic pasiunea. unii pur și simplu nu înțeleg, alții au argumente (de cele mai multe ori extren de proaste sau pur și simplu patetice) împotriva lecturii, iar alții, ei bine, lor pur și simplu nu le pasă. pentru ei s-au inventat grătarele în spatele blocului sau emisiunile cu fata de la țară & stuff. e loc pentru toți în lumea asta.

și în ciuda pronosticurilor proaste, să știți că încă se citește destul de serios în țara asta și în lumea largă. fie că e vorba de romane populare, fie că e vorba de clasici sau de filozofi, gânditori, experți în marketing, dezvoltare personală sau chiar poeți, există cărți și autori pentru toate gusturile.  în jurul meu văd cărți  și oameni care le citesc în metrou, în autobuz, prin cafenele sau în parc. au apărut bloguri despre cărți ținute de tineri pasionați. am văzut dăunăzi o puștoaică într-o librărie care pur și simplu o imnplora pe mama ei să-i mai cumpere măcar o carte, cu toate că femeia avea un teanc substanțial în brațe. s-au înmulțit și e-readerele, lucru bun din punctul meu de vedere, fiindcă nu contează cum și în ce format citești, ci faptul că citești. și oricât de condamnați ar fi autori precum Paulo Coleho, Dan Brown sau Sandra Brown ( să dau numele cele mai criticate sau atacate), oricum e mai bine să-i citești pe ei decât să te uiți la o emisiune de 2 bani sau să deschizi un tabloid unde nu găsești nimic. Și în ciuda aparențelor, să știți că și autorii aceștia au ceva talent și știu să spună o poveste. Și cărțile de genul acesta sunt bune, pentru că mai apoi, există posibilitatea ca cititorii lor să ajungă la raftul 1 și să poată facă astfel o comparație. Recunosc, Sandra Brown nu am citit, dar Coelho sau Dan Brown, da, și nu pot zice că mi-au displăcut. Repet, am ales aceste exemple super comentate și extrem de clișeice, tocmai pentru că sunt cele mai cunoscute, nu din alt motiv și poate astfel sunt mai bine înțeles.

și... foarte important: să știți că în România zilelor noastre sunt autori extrem de buni, care pot oricând concura cu marii autori internaționali și spun asta citindu-i. am tot auzit oameni care spun că literatura română contemporană este slabă, lucru fals. sunt scriitori buni ( nu-i mai pomenesc,, mulți și-au găsit loc în paginile acestui umil blog), unii cu câteva volume în spate, alții proaspăt intrați în lumea editorială și bine primiți (Adrian Voicu de pildă, care în cele doua volume ale Nepovestitelor trăiri ale templierilor români, demonstrează că încă se poate scrie roman picaresc/ fals istoric deosebit de bun, de amuzant, care se citește cu plăcere). cititorii și scriitorii români sunt la fel de buni ca ai altora, poate chiar mai buni și nu o spun dintr-o pornire naționalistă, nu e cazul la mine de așa ceva, ci privind atât din mijlocul lucrurilor, ca cititor și aspirant, cât și din afară, ca simplu mergător prin lume.

în încheiere nu mai spun decât: nu vă temeți de cuvinte! și dacă vă temeți, nu e nicio problemă, e loc pentru toți în lume asta.

2 comentarii:

  1. Psssssssh, aia cu fata de la ţară era un show straşnic! Haters, haters everywhere. :))

    În rest, foarte de acord cu partea despre Coelho şi Brownienii.

    RăspundețiȘtergere
  2. cu adevarat strasnic!! plin de intelepciune si voie buna... numai haters.... se duce pe copca lumea asta... :)

    RăspundețiȘtergere