David Gilmour - Clubul de film. Lectii de viata pentru fiul meu

Vă plac filmele? Ați vrea să aveți un profesor care să vă introducă în lumea capodoperelor cinematografiei? Dar dacă acest profesor v-ar fi tată? Și dacă ați putea renunța la școală cu condiția de a vedea trei filme pe săptâmână, cum vi s-ar părea?

La aceste întrebări răspunde David Gilmour, cunoscut critic american de film, care în această carte autobiografică scrie cât se poate de sincer despre relația cu fiul său, despre decizia acestuia de a renunța la școală, despre greutățile vieții de șomer, despre relația cu fosta soție sau cu iubitele fiului. Și despre filme. O dragoste nemăsurată are acest om pentru film, dragoste neegalată decât de aceea pentru fiul său.

Într-o zi, acesta îi spune că vrea să renunțe la școală. Are 16 ani, a terminat 10 clase și nu mai suportă invatamantul. Ca părinte, cred că acesta este unul dintre coșmarurile vieții, alături de droguri și anturaje periculoase. Dar Gilmour alege să fie un tată modern și-i oferă posibilitatea fiului de a alege ce vrea să facă cu viața lui. Acesta este și momentulcand alege să își petreacă cât mai mult timp posibil alături de el. Condiția pusă de el, aceea de a vedea filme împreună, are două scopuri: acela de a-i da fiului o educație, chiar dacă aceasta este cinefilă și de a petrece cât mai mult timp cu el, pentru a avea grijă ca el să nu-și distrugă viața.

Cartea este o declarație de dragoste adresată filmelor și o frumoasă poveste despre viață, așa cum e ea, cu eșecuri, certuri, sărăcie, dar și bucurie, dragoste și împliniri. Cartea poate fi privită atât ca un roman bazat pe fapte reale, fiindcă stilul este puțin asemănător cu acela al unui roman, dar și ca o carte de învățătură despre filme. Nu vă așteptați la cine știe ce recenzii a la Cahiers du Cinema, dar nici la articolașele din suplimentul unui ziar comercial. Așteptați-vă la explicații oferite simplu ale unor scene din filme, care multe dintre ele se studiază în facultăți de film, la mici povestioare despre cum s-au turnat filmele, despre tehnica cameramanilor și felul în care a fost aleasă recuzita și puse luminile.

restul recenziei aici