marți, 21 august 2012

Scena cu regina Angliei din ”Orbitor” de Mircea Cărtărescu, așa cum e ea de fapt

De vreo două săptămâni m-am apucat de recitit Orbitor de Mircea Cărtărescu, în parte pentru ca îmi plac enorm atât cartea cât și scrisul lui Mircea Cărtărescu, în parte în scop academic. Nu asta e important. Altceva vreau sa spun aici.

Toată lumea a citit măcar unul dintre zecile de articole răuvoitoare, chiar mizerabile, publicate prin reviste și pe siteuri pe care nu vreau sa le numesc, din sila bineînțeles, în care ”se demonstrează” cică, cu citate scoase din context de prin Orbitor mai ales, de ce este Cărtărescu un scriitor neimportant, ba mai mult, pornografic. Și se revarsau acolo roabe de dejecții la adresa lui și a operei și se comenta cu indignarea propunerea de acordare a Premiului Nobel scriitorului. Eu nu fac acum pe avocatul lui Mircea Cărtărescu, oamenii deschiși la minte știu ca toată această campanie de imbecilizare a maselor și dezonorare a scriitorului este dictată din alte sfere.

Numai că, citind romanul, îmi reveneau în minte fragmente din articole și când ajungeam la acele citate de care se facea atâta caz, îmi venea să râd de puerilitatea celor care le-au scris și apoi, brusc, ma indispunea toată această luptă împotriva lui Cărtărescu. Înțelegeam, mut de uimire, că au fost oameni care chiar au citit această carte și nu numai că nu au înțeles nimic din ea (sau se fac că nu au înțeles), dar au și muncit pentru a căuta toate prostioarele din ea, spre a scrie mai apoi acele articole mizerabile. Credeti-mă pe cuvânt, este o carte foarte complexă si greu de citit, așadar uimirea mea este cu atât mai mare când realizez că unii chiar au citit cartea în scopul clar de a o discredita prin toate mijloacele posibile. Este mindfuck acest lucru!

Cine vrea sa citeasca articolele se găsesc la un click distanta, eu nu îmi spoiesc blogul cu ele, dar ideea e că mai mult de jumatate din toate acele citate sunt rupte din bancuri ale vremii sau sunt discuții între copiii din fața blocului. Pentru cei care nu au citit Orbitor explic foarte pe scurt: cartea vorbește printre altele (scene onirice sau fantastice de o reală frumusețe, călătoria strămoșilor scriitorului peste Dunărea înghețată, Știutorii, Amsterdamul, statuile, coborâri în catacombe etc) și despre copilăria lui Mircișor în anii `60-`70. Și când sunt scene despre copilăria sau adolescența în Epoca de Aur, Mircea Cărtărescu evocă, pe lângă amintiri sau jocuri de copii, și toată gama de prostioare pe care le spuneau aceștia (apoi erau certați de părinți sau amuzau vecinii, asta când nu erau singuri) precum și bancuri deocheate de care copiii se amuzau. Stiți și voi, ați fost copii și vă amintiți toate acele jocuri, acea poftă de a spune și a face lucruri interzise. Așadar, scriitorul, pentru a fi 100% veridic, reproduce exact toate acele porcărioare care dau farmec poveștii. Astfel, jumătate dintre acele citate scoase din context provin din paginile acestea, în care se discută despre copilărie în toate formele ei și se reproduc uneori și bancuri.

"Infamele" scene pornografice ("dă-mi-o și în popou" etc) se petrec în mare parte între Ester si Ionel, doi securiști. Bineînțeles, mai sunt și scenele erotice de o reală frumusețe, profund onirice, cu fluturi, levitatii, călătorii astrale, schimburi de identitate, dintre Mircea și Silvia de exemplu sau scena magică dintre Herman și Soile în casa ce zboară spre Împărăția lui Dumnezeu. Mai este și scena cu "laptele de țigan" din Aripa Stângă, extrem de crudă și profund magică, ruptă parcă din ”Un veac de singurătate” a lui Marquez și ar mai fi câteva, dar cei care au compilat citatele din articole nu cred că le-au înteles și nu s-au legat de ele, fiindcă era cam greu să le rupi din context și să le faci să sune provocator.

Așadar, Ionel și Ester (devenită Emilia după ce intră în rândurile Securității) fac sex ca toți oamenii, dar uneori pun în practică fanteziile Esterei, despre care se dă de înteles că ar fi bolnavă psihică și nimfomană și visează printre altele cum este violată brutal de zeci de tineri. Așa că descrierea cât mai veridică a acestor scene ( de câteva ori, câteva rânduri, în câteva pagini, într-un roman de 1479 de pagini) nu este pornografie, ba mai mult, dă măsura talentului lui Mircea Cărtărescu în a surprinde dereglările psiho-sexuale ale unei femei cu rang mare în Securitatea română, în antagonism cu disperarea bărbatului ei, un țăran simplu, venit la oraș să-și caute rost și care visează Circuri și spectacole magice toata ziua.

Apropriindu-mă de cea de-a doua jumătate a ultimului volum, Aripa Dreaptă, am dat se peste celebra scenă cu regina Angliei. Recunosc că uitasem care este contextul, fiindcă am citit volumul în 2007 la scurt timp dupa apariție și asteptam să ajung la pagina respectivă. Și am ajuns... Mi-a venit să dau cu pumnul în Soare de indignare la adresa celor care au scris acele articole, care acum îmi par mai mizerabile ca niciodată! Știam că sunt niște făcături ordinare, dar nu îmi imaginasem că au putut să coboare atât de jos și să smulgă din context un citat dintr-o scenă atât de teribilă care vorbește pe față despre oribila propagandă comunistă.

Înainte să redau adevaratul citat voi spune în doua cuvinte contextul: trei tineri, printre care și Mircea, sunt arestați în timpul revoluției din 1989 (redata magnific în roman) și după ce sunt bătuți bine de ”securistul cel rău”, intră în scenă și "securistul cel bun", care le vorbeste părintește după bine cunoscuta schemă de interogare ( good cop, bad cop).  Monologul "securistului cel bun", fiindcă doar el vorbește și nimeni nu-l întrerupe, se întinde pe câteva pagini și la un moment dat apare și "teribila" afirmație. Tot vorbindu-le celor trei tineri despre glorioasa țară, despre cum s-a construit socialismul cel de aur și despre câte au făcut Tovarășii pentru ei, se atinge și ideea de libertate. Securistul este un personaj dizgrațios, dar care știe bine cum să folosească propaganda. Redau citatul întreg, așa cum trebuie și cum se face de către cei cu bună-credință:

"Da` ei cică: nu e libertate. Nu putem să spunem liber ce gândim. Ei si ganditu`! Poate cum să i-o mai tragă vreunei fufe, sau cum să-și mai zbârlească părul ca s-arate ca poponarii ăia care cântă rock. Alte gânduri nu cred că vă mai trece prin cap. Spune, tată, ce vrei, te țin eu? Îți cos eu gura să nu spui? Numai să nu fie lucruri dușmănoase la adresa conducerii de partid, a to`ar`șului, a orânduirii noastre socialiste. Vorbește tot ce vrei, să te doară fălcile de atâta vorbit, da` să fii om, patriot, bun român, altfel la balamuc sau la pușcărie cu tine, că ajunge un măr stricat ca să le strice pe toate alea bune. Peste tot e asa. Ce, vă-nchipuiți că un englez poate să strige pe stradă: Imi bag pula în regina Angliei? Sau un american: Mă fut în ea de Casa Albă? Scaunu` electric, tată, că nu ești de capul tău nici acolo!" (Mircea Cărtărescu, Orbitor. Ediția definitivă, București: Humanitas, 2007, pg. 1161, sublinierea îmi aparține).

Cam acesta este episodul care a creat vâlvă în presa romanească, favorizând descărcarea deloc cuviincioasă a unei uri iraționale împotriva lui Mircea Cărtărescu. Vă las pe voi sa trageți concluziile. Eu ma întorc la carte și v-o recomand cu mare drag!

6 comentarii:

  1. Am mai încercat într-o seară să comentez, fără succes. Am citit şi eu un articol din cele defaimatoare şi, fără a fi admiratoare sau măcar cititoare a lui Cartarescu, nu am crezut cele spuse pentru simplul fapt că am intuit nota propagandistică, amprenta scandalului politic de la nivel înalt. Acum, citind contextul, îmi confirm opinia despre "profesionalismul" acestor jurnalişti mincinoşi. Totuşi, nu cred că mie personal mi-ar place cartea aceasta, dar asta nu înseamnă că n-o fi bună.

    RăspundețiȘtergere
  2. andreea, nu inteleg de ce nu ai putut sa comentezi, dar ma bucur ca ai reusit pana la urma. nu e nevoie sa fii admiratoare sau cititoare pentru a iti da seama ca e ceva putred.
    eu iti recomand sa-l citesti pe Cartarescu, dar sa nu incepi neaparat cu Orbitor, ci cu Nostalgia sau Travesti. Daca iti plac, atunci te indemn sa te apuci si de Orbitor, care e o lectura mai solcitanta, dar merita. E una dintre cartile mele preferate all time.

    RăspundețiȘtergere
  3. Dumneavoastra puteti sa-l aparati cat vreti pe Cartarescu este dreptul dvs. asa cum dreptul meu este sa il critic, din moment ce i-am cumparat cartea. Si mie imi place sa scriu, m-am nascut intr-un sat cu o multime de tigani si surse de inspiratie as avea cu nemiluita, insa bunul simt ma opreste sa scriu orori, care nu aduc nimic bun cititorului, ba dimpotriva ii dau o senzatie de iritare la adresa autorului.

    Credeti ca era necesara prostia scrisa pe Wc in De ce iubim femeile? Am castigat eu ceva citind acea oroare? Si unde mai pui ca aceasta carte a fost scrisa pentru femei, care se stie, nu iubesc vulgaritatea.

    Pizda mati-ntre copaci!
    Mata are cinci gandaci:
    Unul misca,
    Altul pisca
    Alt-nvarte la morisca
    Unul face taietei
    SI altul isi baga pula-n ei

    Eu cred ca, Cartarescu scrie la betie altfel nu se explica aceste iesiri ridicole. Este datoria noastra sa protestam sperand astfel ca unii sa nu mai murdareasaca hartia cu abjectii de WC.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. @Anonim: a fi tampit a onorabil atata vreme cat nu incerci sa-ti exhibi starea. Probabil sunteti asteptat in sala de lectura "Mihai Beniuc". Va doresc disparitie grabnica.

      Ștergere
  4. Domnule Anonim, ati fost vreodata copil? Va amintiti de scoala, de liceu? Eu da. Pe usile WC-urilor erau scrie astfel de "orori", probabail de vreun copil mai teribilist. Mircea Cartarescu nu face decat sa redea autentic cateva astfel de exemple de poezioare si glume de copii. Nu el le-a gandit, doar si le-a reamintit. Daca scrieti literatura, probabail va amintiti de celebrul exemplu al oglinzii purte pe un drum care reflecta realitatea, din "Rosu si Negru" de Sthendal. Daca in realitatea copilariei lui Mircea Cartarescu existau si astfel de "orori", de ce sa nu le redea in cartie lui, daca astfel creeaza o mai adevarata panorama a lumii?

    E dreptul dvs sa nu va placa un autor sau altul. Dar va rog, nu aruncati cu dejectii daca nu ati inteles si nu jigniti inteligenta sutelor de mii de oameni din toata lumea care-l apreciaza pe acest scriitor. Puteti arunca la gunoi cartea si sa cititi ceva "care sa va aduca un castig."

    Ca scriitor, sunt sigur ca sunteti si cititor inainte de toate. Va spun ceva numele: Henry Miller, Charles Bukowski, J.D. Salinger sau Marin Preda? Nume aleatoriu alese. Daca da, poate ati si citit ceva din operele lor. Din cate stiu eu, si acesti scriitori folosesc cuvinte vulgare in cartile lor si au si pasaje pline cu "orori". Dar totusi nimeni intreg la minte nu se apuca sa-i demoleze pentru asta, ba mai mult, ii considera mari scriitori. Va rog sa nu intelegeti ca eu il compar pe Mircea Cartarescu cu ei, chiar daca eu cred ca merita. Doar am dat niste exemple.

    Cartea nu a fost scrisa pentru femei, a fost scrisa pentru oricine vrea sa o citeasca. Femeile decid singure daca apreciaza sau nu "vulgaritatea".

    Asadar, in calitate de scriitor, va invit sa urmati ceea ce a spus Creanga candva: “Iubite cetitorule, multe prostii ai fi citit de cand esti, citeste rogu-te si ceste si unde-i vede ca nu-ti vin la socoteala, ie pana in mana si da si tu altceva mai bun la iveala, caci eu atata m-am priceput si atat am facut.”

    Inca ceva: nu confundati critica cu jignirea!

    Toate cele bune!

    P. S. : sunt curios ce autori romani in viata va sunt pe plac.

    RăspundețiȘtergere
  5. De exemplu imi place Herta Muller.Sub cuvintele sale, hartia vibreaza si sufletul cititorului de asemenea. Eu cred ca intr-o carte isi pot avea loc si scenele mai deocheate sa zicem asa, daca ea este scrisa bine, tip "Un veac de singuratate", dar cand o carte este plina de banalitati scenele deocheate sunt si mai triste. Umberto Eco spunea ca doar scriitorii prosti folosesc cuvinte vulgare.
    Solo gli stronzi usano parole volgari

    http://www.umbertoeco.blogspot.it/

    Credeti ca eu muream de curiozitate sa stiu de Petruta colega lui Cartarescu si poeziile de pe WC? Atata publicitate i s-a facut acestei carti ma asteptam sa fie o carte buna, nu o fituica cu amintirile banale din liceu ale lui Cartarescu, despre cum s-a culcat el cu una si cu alta prin Irlanda.
    Nu cred ca literatura inseamna sa iei de pe ici si colo absurditati. Sa va spun ceva, eu la scoala aveam WC-ul in curte, de cate ori mergeam vedeam limbrici lungi si albi, pentru ca copii faceau pe alaturi. Mult timp am vomitat la aceasta amintire, si acum imi vine greata dupa 20 de ani. Ce ziceti as putea sa includ aceasta secventa in cartea mea? Pot sa spun cum injurau tiganii (cu un vocabular pornografic complet) pe profesoara de biologie.
    Daca ar fi un scriitor nebagat in seama, n-ar fi nimic, dar faptul ca este prezent in cartile din scoli asta nu imi place, deja societatea este asa cum este sa-i mai spunem poezioare cu Pula si pizda. Asta nu e literatura. Mie imi place Rebreanu, MIrcea Eliade, George calinescu in general clasicii iar in ultimul timp citesc Isabel Allende.

    Eu nu il jignesc, ba eu ma simt jignita de dumnealui prin cartea sa. Apoi nu sunt singura care nu-l place.

    Toate cele bune si dvs.

    RăspundețiȘtergere