miercuri, 1 august 2012

The Dark Knight Rises





First of it all, Tom Hardy este un actor bun, nu este doar mare și plin de mușchi, cine l-a văzut în Bronson sau în Inception-ul lui Nolan, a văzut ce poate acest tânăr actor extrem de charismatic și de dur în același timp. În al doilea rând, așteptam continuarea lui Batman încă de când am ieșit din sala în care rula The Dark Knight, așadar acest nou film al seriei, cel care încheie trilogia începută cu Batman Begins, mi-a plăcut foarte mult.

De ce mi-a plăcut? Povestea este bună, plină de twisturi, face lumină în câteva unghiuri rămase ascunse în precedentele filme și duce diabolismul pe noi culmi (acolo unde să nu le putem atinge, vorba bancului). Povestea se desfășoară la 8 ani după ce Jokerul îl pervertește pe Harvey Dent și aduce în scenă doi noi super eroi - Selina aka Cat Woman (jucată de Anne Hathaway într-o formă (forme) demențială) și Bane și pregătește rampa pentru Robin, aflat momentan sub identitatea lui Blake, un ofițer de poliție zelos care știe cine este de fapt Bruce Wayne, jucat de Joseph Gordon-Levitt.
Bane nu este la fel de catchy precum The Joker, însă este mult mai al dracu (vorba aceea), mult mai ingenios și pus pe fapte sofisitiace în răutatea lor. Și cum am mai zis, Tom Hardy, bun actor, îl personifică cum se poate mai bine pe acest villain cunoscut din benzile desenate marca D.C. Comics.

Mi-au plăcut scenele de luptă, orchestrate în mod genial, atât cele corp la corp, cât și cele cu armate. Scena în care Batman se luptă cu Bane pentru prima dată este antologică, discursul lui Bane în timp ce îl căsăpește pe Batman merită reluat, pentru a face un mic studiu de caz pe psihologia răului. Mi-au mai plăcut și efectele speciale, care dau un plus acțiunii propriu-zise, cea mai tare fiind accea în care bombele explodează și se distruge treptat acel teren de fotbal, în timp ce jucătorii încep meciul. Dialogurile când nu sunt hollywoodiene pur sânge, sunt chiar bune. Actorii sunt aleși pe sprânceană. Muzica este sublimă.

Ce nu mi-a plăcut? Încărcătura politică, despre care unii recenzenti ar zice că de fapt nu există, însă există + acel patriotism american destul de uzat. Și scenele mult prea dulci, care nu prea își au locul într-un film de genul, dar trebuie să mai și plângem, nu doar să ne bucurăm de cafteli, nu?

Un film care încheie cu succes o trilogie extremă. Păcat că au murit oamenii aceia din Colorado, la premieră, care nu aveau nicio vină și nici cei care au făcut filmul nu aveau, ci doar un psihopat ce se credea în film.
Mergeți și vedeți, de preferință la IMAX, pentru că este un film care merită văzut în cele mai bune condiții.

4 comentarii:

  1. cred ca sunt printre recenzatorii aia :)) eu o reneg, nu zic ca nu exista, cred ca incarcatura politica a unor astfel de filme face parte aproape din matricea stilistica si culturala a natiei, e deja substrat subconstient

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. se poate sa fii printre ei. :))) inteleg ce vrei sa zici, politicul face parte din modus vivendi al americanilor si cand e vorba de un film in care s-au bagat atat de multi bani, care cu siguranta va fi vazut de milioane, e inevitabil ca povestea sa aiba si acel bagaj deja cliseatic. dar mie tot nu-mi place chestia asta in general, nu numai la filmul de fata.

      Ștergere