Un roman atât de amuzant, de bine scris, de real și care să
mă inspire într-o măsură la care nu mă așteptam, n-am mai citit de o
vreme bună. Anul iepurelui este și un roman scurt, se citește în câteva ore, fără să plictisească sau să obosească. Cartea lui Arto Paasilinna,
autor nordic și prolific din câte am citit pe pagina de Wikipedia, este
epopeea unui om alaturi de un iepure. Vatanen, un jurnalist care pare a
avea totul, dar de fapt viața lui este o mare minciună, se hotărăște
într-o zi să lase totul în urmă. După ce mașina în care era alături de
un coleg fotograf lovește un iepure, acesta se dă jos, ia iepurele, care
e doar puțin rănit, în brațe și pleacă. Nu se va mai întoarce niciodată
la vechea lui viață, niic măcar la vechea lui casă.
Și așa începe călătoria lui Vatanen prin Finlanda, Laponia
și chiar U.R.S.S. În drumul lui ajută la protejarea unei păduri de
incendiu, salvează o vacă, pe care în prealabil o ajută să fete, doarme
cu un mort, fugărește un urs și pentru a se întreține face diverse
munci, care se încheie mereu cu câte o aventură. 180 de pagini de
ironie, tristețe, fericire, adrenalină, împăcare cu sine și multă
iubire. Pentru iepurele lui, pentru o femeie, pentru natură. Cred că
dacă ar fi să descriu cartea într-o frază, aceasta ar fi: Un roman
despre un om, pe care un iepure îl ajută să renunțe la lumea vulgară și
să regăsească viața în natură.
Scriitura este excepțională și nu folosesc cuvinte mari, cu
toate că autorul le folosește cu mare artă. Lectura curge, din primele
pagini ești captiv, te împrietenești cu Vatanen și începi să prinzi drag
de iepure. Și totuși, nu e nimic patetic în romanul acesta. Este mult
sentiment, dar nu și patetism. Am citit câteva păreri în care autorii
recenziilor spuneau că ar fi un roman eco, bio, green. Nimic mai fals,
fiindcă din punctul meu de vedere, mișcarea aceasta eco, din zilele
noastre, pornește de la o premiză falsă: oamenii vor să scape de
tehnologie și să se mute împreună în natură, să salveze Planeta și să
trăiască mai mult și mai sănătos. Și vrând- neevrând fac parte din
societăți, grupuri, ONG-uri. Nu, regăsirea se face în singurătate sau cu
în compania unui animal, dar nu trebuie neglijate nici relațiile de
prietenie, iar tehnologia este un prieten, nu un dușman, atâta timp cât e
folosită corect...
restul recenziei aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu