marți, 30 octombrie 2012

Macondo forever



Colonelului nu-i mai scrie nimeni
Generalul stă singur în labirintul său
A trecut un veac de singurătate
De când nu s-a mai lăsat toamna patriarhului

În Macondo s-au refugiat toate târfele triste
Cu tot cu poveștile lor și dragostea
E devorată de alți demoni într-o noapte
Pe ploaie și părul ei crește
Împăienjenește Pământul și țese Soarelui
O haină pe care să o îmbrace atunci
Când va fi frig și va ploua încontinuu

Bătrâna fără suflet
Și l-a regăsit într-o noapte fără lună
Și EL, tatuat pe pulpa unui tânăr
Trăiește pentru a-și povesti viața

Iar tu, visător fără corp
Te lași învăluit în magie
Pentru că realitatea nu-ți
Mai spune nimic

Și ți-ai pus la status
”M-am mutat în Macondo”
Dar mai nimeni nu înțelege
Iar tu le răspunzi:

”De fiecare dată când
Cineva mă întreabă `de ce?`
Eu mă întorc acolo
Pe unde a trecut o șatră
De țigani odată
Acolo unde tu nu exiști”



(sursa foto: thegourmetdilettante.blogspot.ro, iriscroll.com)

Un comentariu: