Emmanuel Carrere – Eu sunt viu, voi sunteti morti. Philip K. Dick (1928-1982)

În lumea lui Philip K. Dick nu intri, termenul potrivit este: esti prins și apoi, fără să îți dai seama, te prăvălești cu totul. O lume pe care o recunoaștem cumva în cea de acum, pentru că în halucinațiile sale de drogat genial și paranoic, Philip K. Dick a văzut în viitor. Și nu te poți numi cu adevărat un scriitor mare de S.F. fără să vezi în viitor. Lumea din jurul tău trebuie să treacă prin sinapsele tale și să fie prelucrată în mod misterios, doar de tine înțeles, spre a fi mai apoi ruptă din tine și așezată pe hârtie. Cititorii tăi contemporani vor vedea o operă de imaginație și anticipație, în timp ce viitorii cititori își vor recunoaște țărmul pe care au acostat prin naștere.

Îl știam pe Dick, citisesm Visează androizii oi electrice în adolescență și văzusem mai multe adaptări după nuvelele și romanele sale (Total reacall – ambele versiuni, Blade Runner și A Scanner Darkly) dar nu reușisem să mă las prins în lumea lui, nu se produsese acea seducție care deschide pofta de citit și mai mult. Mie așa mi se întâmplă: dau de un autor care mă atrage și devin puțin obsedat de el, vreau să știu totul și să citesc tot, însă atracția se întâmplă de cele mai multe ori din întâmplare și fără să îmi dau seama ce se petrece cu mine.

Așadar, într-o zi intru eu într-un anticariat, așa cum des fac spre disperarea portofelului și a rafturilor mele care gem sub trupul sutelor de cărți și am dat peste un titlu care m-a captivat din prima: Emmanuel Carrere – Eu sunt viu,voi sunteti morti. Philip K. Dick (1928-1982). Am aflat în două minute că este un volum biografic despre viața lui Dick, scris sub formă de roman, inspirat în mare parte din romanul autobiografic al lui Dick, Valis. Dar nu numai, autorul francez a depus muncă de cercetare foarte minuțioasă și la lectură mi-am dat seama cu câtă atenție a citit opera acestuia. Un adevărat fan, care nu numai că nu a fost îndepărtat de biografia autorului, dar chiar l-a pasionat. Și pot spune că m-a pasionat și pe mine încât am decis, numai după vreo 30 de pagini despre viața lui, să îi citesc toată opera.

Am început volumul lui Carrere în autobuzul dinspre București spre casă, știind că acasă mă așteaptă două volume ale lui Dick, pe care de altfel le-am și citit în scurta vacanță de Crăciun. Sunt un mare amator de literatura S.F. si fantasy și nu mai citisem de ceva vreme nimic, prea preocupat fiind de marea literatură mainstream. Așadar, cititnd volumul despre viața lui Dick mi s-a deschis așa o poftă de citit literatură din asta la care puritanii și elitiștii strâmbă din nas. Să nu-i spui unui snob intelectualizat că citești și Stephen King sau Frank Herbert, nu numai Llosa sau Tolstoi, că deja simți aburii disprețului cum se ridică din privirea lui. Și eu unul, chiar nu înțeleg de ce, fiindcă un roman S.F. bine scris este la fel de important și de vaoros ca orice altă carte din marea literatură. Și mi-a plăcut foarte mult că Philip K. Dick citea cu aceeași plăcere și În căutarea timpului pierdut, dar și romanele lui A. E. van Vogt și era un fin cunoscător al muzicii clasice (în tinerețe a avut un magazin de disucuri, exclusiv muzică cultă), dar se bucura să asculte The Beatles. Citind cartea lui Carrere am descoperit nu numai viața lui Dick, dar am înțeles mai multe despre viața în anii `60-`70, cu toată cultura drogurilor (în special halucinogene –LSD) și toată ruperea de trecut. Oamenii priveau în viitor, își doreau o altă lumea, una tehnologizată, dar din care să nu dispară Dumnezeu. Era perioada perfectă pentru ca literatura S.F.  să se dezvolte și chiar atunci a fost perioada în care a fost recunoscută ca fiind cu nimic mai prejos decât literatura mainstream. Un rol important l-au avut și filmele, în principiu ecranizările unor importante romane.

Cartea lui Emmanuel Carrere atrage atât prin subiect, orice pasionat de Dick va fi macar interesat de ea, cât si prin felul in care e scrisa. Nimeni nu vrea sa citeasca biografii scorțoase, aspre, tehnice, mai ales când subiectul cărții este un scriitor. Faptul ca autorul i-a dat o formă literară, făcând din Dick un personaj a cărui viață (plină de altfel, bizară, întortocheată, aproape de neînțeles) o urmărești ca pe o poveste despre care vrei să afli mai multe este un mare plus și face din carte una demnă de citit. Chiar dacă nu știi cine e Philip K. Dick tot te prinde povestea. Cartea poate fi citită ca un roman oarecare și faptul că personajul chiar a existat și a influențat o întreagă lume (S.F. sau nu) este cu atât mai interesant.

continuarea aici