duminică, 6 ianuarie 2013

Negânduri de început

                                      ”Nu înţelegi? Am sosit.
                                      Nu te bucuri? Sunt aici.” Lucian Blaga


Cândva am fost cu toții doar o idee, apoi un plan și într-un final, o realitate. Nu cea mai buna idee, nu cel mai bun plan și nu cea mai bună realitate, ar spune unii, dar am parcurs drumul fără de întoarcere și iată-ne, suntem aici, tot un flux de gânduri și o continuă zbatere de sentimente. Că știm sau nu ce facem, că ne vedem sau nu cu adevărat sau că ne trăim sau nu așa cum ne-am dori, acestea nu sunt în măsură a le discuta noi. Odată se va trage linia și vom fi puși la zidul conștiinței. Dacă se va trage în noi cu flăcări sau cu flori, nu vom știi decât atunci. Ce ne rămâne de făcut până mai apoi este să tot mergem înainte și să nu închidem ochii atunci când ni se arată bucuria și să nu ne mai ascundem după pretexte când e cazul să acționăm. Și să fim onești, dacă nu cu ceilalți, măcar cu noi înșine, fiindcă atunci când suntem doar noi cu noi nu ne putem minți oricât am încerca. Mulți sunt dispuși să mintă și atunci dar oare sunt în stare să suporte consecințele?

***

S-au inventat butoane pentru toate și pastile pentru orice. Dar oare ni se spune în instrucțiunile de folosire sau în prospect ce se întâmplă când apăsăm butonul greșit sau când luăm prea multe pastile? Eu cred că nu.

***

Dacă tot am învățat să trăiesc cu mine de ce să mă mint? Și dacă am învățat să trăiesc cu tine, de ce să te mint? De ce să vreau să-mi dovedești ceva, când tot ce trebuie să faci este să nu mai vrei să-mi dovedești ceva? Nu este un pissing contest și nimeni nu primește coroniță, pentru că nu avem nevoie de coronițe pentru a fi regi. Nu vreau să-mi dovedești nimic, mi-ai dovedit deja totul și fiindcă mi-ai dovedit totul, eu sunt aici și  nu în altă parte. Sunt chiar aici și sunt dispus să stau și să nu plec niciodată, dacă si tu ești dispus să stai si să fii tu. Nimic mai mult decât tu. Nu-ți mai calcula fiecare mișcare, ești mai rece ca un serial killer. Nu vreau serial killeri, vreau naturalețe.

Și tu, da, tu, de ce te plângi când tot ce ți se întâmplă este ceea ce vrei, inconștient sau nu? Unde e drama când nu vrei să schimbi nimic, ba mai mult, ești fericit cu alegerile tale? Dacă vrei să nu mai fiu dezamăgit, conștientizează ce ai făcut și încearcă să înțelegi de ce sunt dezamăgit. Dacă te mai interesează.

Nu mai căuta, tot ce vrei este deja aici, dar nu știu pentru cât timp. Nu trebuie să fii rău pentru a mă surprinde. Întreabă-te pe tine: la ce mă ajută? Dacă răspunsul este cel pe care-l bănuiesc eu, atunci știi singur soluția.

Dacă ți se pare că am scris despre tine, cel mai probabil așa este.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu