duminică, 20 ianuarie 2013

Nu sunt cool

Nu cred că sunt cool. Am ajuns la concluzia aceasta aseara. Am ieșit  în oraș să beau o bere cu niște prieteni, să dăm o tură prin cluburi, să vedem și noi cum mai dansează fetele - chestii normale de 23 de ani, sâmbătă seara. Dar încă de la început s-a tăiat distracția. Ajunși în clubul Expirat nu am fost lăsați să intrăm și un animal de bodyguard de 5 ori mai gras ca mine și îmbrăcat în trening ne-a zis” voi trei în ală parte” și când l-am întrebat de ce, s-a urât foarte urât la noi și ne-a arătat ușa. Menționez că nu eram beți, nu am venit cu poftă de scandal, am vorbit frumos. Furioși, am plecat de acolo și pe stradă ne-a lovit adevărul: nu eram destul de cool, nu eram îmbrăcați ca niște hipsteri și nu aveam bărbi destul de mari, nici tatuaje, nici pirsuri, nici eșarfe (de genul cu care poți să spânzuri doi oameni în același timp) la gât, nici, nici.... Ideea e că nu eram destul de cool să intrăm în super clubul Expirat.

Am mers în noul Control, unde am aflat ce înseamnă să fii cool. Mai mulți hipsteri pe metrul pătrat și mai multe fițe nu am mai văzut de când mama m-o adus pe lume. După o oră de stat acolo, mi-am dat seama (la fel și prietenii mei) că nu ne putem simți bine, nu ne integrăm acolo, nu ne regăsim: nici în muzică, nici în atmosferă, nici în nimic. Vechiul Control era ceva mai mișto și parcă nici hipsterii de odinioară nu erau atât de antipatici. Stiți episodul ăla din South Park cu Cartman care are coșmaruri cu hippies? Așa cred că o să am eu coșmaruri cu hipsteri. Și sunt peste tot.


Eu recunosc că nu înțeleg stilul, ideile, filozofia din spatele acestui concept îmbrățișat de atât de multă lume. Sau nu că nu înțeleg, dar că nu-mi dau seama ce e atât de cool. Fact: dacă ești tip, ți-ai lăsat o barbă epică și ai o atitudine de badass, porți haine de tipi și nu de femei, atunci ești bărbat, respect. Dar dacă ești tip, ți-ai lăsat o barbă epică, dar ți-ai pus în cap un fes de lână cu moț, o eșarfă roșie la gât (pe care o porți și în club), ai pantaloni strâmți pe tine, tot roșii și când dansezi zici că ești la cosit, atunci în ochii mei ești o pizdă. Ți se anulează bărbăția. Totul ține de atitudine până la urmă și cu atitudinea aia de prințesă deflorată de dragon nu te văd bine.

Another fact: dacă ești tipă, nu ești foarte frumoasă, dar nici de lepădat, ai ceva în cap, se poate discuta cu tine și te îmbraci ok (aici eu înțeleg simplu, classy, stilat, casual sau office, fără multe zorzoane și culori) atunci ești ok, ești o femeie normală și ai respectul meu. Dar dacă ești dacă ești tipă, nu ești foarte frumoasă, dar nici de lepădat, dar pui pe tine fuste până în pământ, preferabil de lână, un macat din ăla pe care bunica il punea pe laviță din pridvor, unde ținea zacusca, ți-ai tras o coafură cel puțin dezolantă, ți-ai pus 7 brățări colorate pe mâini, dansezi de parcă ai avea o criză de epilepsie și când încerc să vorbesc cu tine mă iei de sus și încerci să pari inteligentă, folosești cuvinte grele, multe în engleză, dar nu ai nimic de spus, ești o proastă alfabetizată, atunci ești fail și nu te consider o femeie. Poate o paiață, o replică, un conglomerat de influențe prost înțelese. Poate exemplele mele nu sunt cele mai bune, există și hipsteri ok și hipsterițe care în ciuda zorzoanelor au o atitudine faină și sunt chiar inteligente, dar nu cred că genul ăsta poate fi găsit în Control.

Eu nu pot înțelege această direcție în care merge lumea. Nu înțeleg unisexul, nu înțeleg inversarea genurilor, nu înțeleg de ce bărbaților li se micesc coaiele și vor să fie femei și de ce niște femei banale, proaste chiar, care acum 10 ani erau considerate neremarcabile, genul pe care o futeai doar dacă chiar nu mai e nimic disponibil, sunt acum cool și eu ca bărbat trebuie să mă minunez de minunăția lor.

În Iron City era aglomerat și nivelul de inteligență al oamenilor era sub zero. Am ajuns în Club A unde era același setlist de acum 5 ani, când am fost prima dată. Au pătruns și aici hipsterii, dar parcă nu-s chiar atât de plini de ei, nu-s pierduț în contemplarea propriei personalități. E un club de căcat, la fel ca toate cele de mai sus, dar parcă sunt mai puține fițe și (fact) bodyguarzii te bat cel mai rău. Nu că ar avea vreo relevanță în discuția de față, dar trebuia menționat ca fapt divers.
Așadar eu nu sunt cool. Si nici nu-mi doresc să fiu cool dacă să fii cool înseamnă să fii ca ăia din Control. Nu, mulțumesc. Eu măcar pot să explic de ce mi-am pus tricoul ăla pe mine, de ce port blugii ăia și de ce îmi place Megadeth și nu-mi place Maroon 5. Dar ei nu știu de ce poată blugii ăia strâmți și în culori total nepotrivite, de ce își pun ochelarii ăia oribili fără să aibă nevoie de ei, de ce poartă pălării cum purta bunicu` (să fie iertat!) când venea de la pădure, de ce poartă sacoul cu coatele peticite, ca profesorii din comunism care erau săraci și nu-și permiteau altceva, de ce ascultă muzica aia proastă, fără logică (îmi place și mie dubstep-ul sau rave-ul, ascult și puțin indie, dar calitate superioară, nu toate bășinile fără ritm sau cu pizde masculine la voce), de ce poartă abominațiile alea de eșarfe, de ce poartă cizmele alea pe care nici rudarii de la mine din Zona H. nu le mai poartă. I-am întrebat pe câțiva și n-au știut să-mi spună. Și tipele la fel, nici ele nu înțeleg. Sunt proști și urăsc mimetismul acest fără de neînțeles. Oameni fără personalitate, care copiază, se copiază, adună influențe fără să le priceapă și se cred cool și superiori. Nu sunteți.

Nu sunt cool și nu-mi doresc. Eu vreau să rămân așa, cu hainele mele, cu atitudinea mea, masculin, cu testosteron, în culori simple, blugi care nu mi se lipesc de coaie când merg, fără pălărie, fără ochelarii Ray pula mea Ban (dacă o să am vreodată nevoie, atunci o s-mi iau cei mai un-cool ochelari), cu cărțile pe care le citesc și le înțeleg (apropo, am văzut că s-a făcut un top și Infinite Jest de David Foster Wallace a ieșit ca cea mai citită carte de către hipsteri. Este o carte minunată, dar nu am înțeles de ce o consideră oamenii ăstia atât de apropriată de sufletul lor colorat. Eu cred că trei sferturi nu au trecut de prefața și li se pare mișto că e o cărămidă despre care au auzit că este greu de citit) și nu o să consider atrăgătoare o femeie care poartă o pătură pe umeri și din 5 cuvine, 4 sunt menite să impresioneze prin profunzime, dar nu reușeste decât să fie involuntar penibila. Nu vreau să fiu altul decât ceea ce sunt.

6 comentarii:

  1. Și frezele, frezele? Stilul Cruella DeVille la feminin. e comedia umană unchained, poți să le admiri izmenele flower-power până când retina cedează și te imploră sângerând să fugi. I like it :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Bravo, Vali, jos pălăria! :D Tell it like it is, bro!

    RăspundețiȘtergere
  3. pai ...numele clubului "Expirat" spunea totul !

    RăspundețiȘtergere