marți, 26 februarie 2013

Ralph Ellison - Omul invizibil (campania vALLuntar II)

(Aceasta recenzie face parte din campania vALLuntar, iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA, despre care am scris și aici. Dacă nu știți, e foarte important să comentați, fiindcă la fiecare 15 comentarii primite se plantează un copac. Cred că bunicului meu, să fie iertat, care a fost o viață întreagă pădurar și a iubit copacii mai mult decât orice persoană pe care o cunosc, i-ar fi plăcut această campanie, care promovează, pe lângă cultură, și plantarea de copaci. Dar din păcate nu pot să-i mai povestesc despre această inițiativă, însă mi-ar plăcea să pot planta măcar un copac în amintirea lui. Așadar, citiți, comentați și să lăsăm în urma noastră niște copaci.)


Publicată în 1952, cartea lui Ralph Ellison - Omul invizibil, a reprezentat, dacă nu un eveniment cultural, măcar un eveniment personal cu largi ramificații în viața culturală a Americii și a cititorilor de pretutindeni. Cartea a fost un succes instant și a avut un impact major. Ați spune că exagerez însă e de ajuns să faceți două lucruri pentru a vă convinge că nu e deloc așa: primul și cel mai important e să citiți măcar câteva pagini din carte și al doilea, la fel de important e să vă imaginați viața unei persone de culoare în America anilor `20-`50, când rasismul era încă în floare și era foarte greu pentru un om de culoare să își facă loc în societate. Naratorul, al cărui nume nu-l aflăm niciodată, este un tânăr de culoare ce dorește să fie invizibil pentru comunitate, dar în același timp folositor. Tot ce face el este din umbră, dar ajută. Lupta lui pentru a ajunge cineva, pentru a urca pe scara socială este una fascinantă, însă odată ajuns sus el nu vrea să fie vizibil. Experiențele personale, aventurile sexuale, gândurile, sunt redate cu un realism și un cinism aproape de neîndurat uneori.

Ziceam că e de ajuns să citești doar câteva pagini pentru a vedea că Ralph Ellison nu se joacă de-a scrisul, și așa e. Pentru el nu este o ocupație de week-end și nici nu vrea să scrie literatură de citit pe un peron în timp ce îți aștepți iubita, nu, el scrie pentru a marca un moment în timp, pentru a exorciza gânduri, pentru a face un statement și nu dorește ca cititorul să fie cruțat și nici protejat. Adevărații scriitori nu se mulțumesc doar să spună o poveste, oricare ar fi ea, ci să o spună în așa fel încât cititorul să nu o uite și să fie tentat să recitească pasaje pentru plăcerea lecturii. Ellison a fost comparat cu Dostoievski sau cu Joyce, însă comparațiile cu alți scriitori nu fac decât să creeze o imagine de suprafața a stilului sau a genului de operă despre care se vorbește. Dacă e să ne referim la stil, nu prea seamănă, nici nu ar avea cum, însă dacă ne gândim la faptul că nici unul dintre ei nu s-a mulțumit să scrie, ci a vrut să aducă propria contribuție, atunci înțelegem ideea, care se poate întări analizând felul în care a ales să abordeze subiecte controversate.

De fapt, ceea ce încearcă Ellison să facă este să ne ia de mână și să ne arunce cu putere îmtr-o lume pe care cei mai mulți contemporani ai săi au refuzat să o vadă - ghetto-ul, găștile de negrii, mișcarea de protest a acestora, dar și problemele pe care le aveau sau le creau, fiindcă Ellison nu spune doar povești de bine, ci este decis să vadă toate fațetele problemei - și pe care el a vrut să o radiografieze. Totul prin ochii unui personaj ”agățat” în istorie și pe care cititorul ajunge să îl cunoască mai bine decât pe oricare alt personaj al cărții. Poate o problemă a romanului este că Ellison s-a aplecat asupra acestui personaj foarte mult, neglijându-le pe celelalte, dar zic ”poate”, căci eu nu o văd neapărat ca pe o problemă, fiindcă până la urmă toate celelalte personaje există pentru că el le vede și intră în contact cu ele.

Nu e o lectură ușoară, dar este una necesară, pentru că pune sub lupă întreaga umanitate și lansează câteva întrebări cruciale: cine decide cine moare și cine trăiește?, contează culoarea pielii?, care sunt limitele puterii?, ce este acceptat și ce nu în lupta pentru supraviețuire?, ce este mai important: să devii cineva sau să te menții acolo și pentru ce, pentru propriul bine sau pentru binele celorlalți?

O recomand tuturor, însă este important să aveți mintea deschisă când o citiți, fiindcă uneori poate fi greu de înțeles sau de acceptat ce descrie autorul, însă vă asigur că este una dintre acele lecturi care nu rămâne nerăsplătită, vor fi efecte asupra mentalității sau ideilor voastre. Și în plus, puteți să vă lăudați că ați citit o carte controversată și grea și astfel veți fi priviți cu respect. :)

15 comentarii:

  1. Pe mine ma pasioneaza foarte mult astfel de carti. Din toate colectiile de la ALL, o prefer pe aceasta din care face parte si cartea prezentata de tine. Titlul, fara sa stii nimic despre carte, te poate induce in eroare. Dar din cat am citit despre ea, pare o carte profunda si deci, o provocare pentru mine.

    RăspundețiȘtergere
  2. este o carte profunda si poate reprezenta o provocare, dar cum spuneam, un cititor are numai de castigat daca se hotaraste sa o citeasca.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce zici, iti aduc Cevengur joi, sa scrii despre el? :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Recomand si eu cartea aceasta. Dar si pe cea despre care voi scrie in cadrul campaniei, in curand.

      Ștergere
  4. Cand am citit titlul cartii, chiar am crezut ca este vorba despre clasica poveste Omul invizibil..dar se pare ca nu este asa. Din cele scrise de tine reiese ca este o carte interesanta care merita sa fie citita.

    RăspundețiȘtergere
  5. foarte fain ai scris, val! felicitari! genul acesta de prezentari, pe mine cel putin, ma fac sa devin interesata de o carte :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Tema cartii e interesanta intradevar. Mi-a placut ca ai vorbit si despre autor, nu doar despre carte. Te astept si pe blogul meu penttru a citii recenzia mea la cartile alese in campanie.

    RăspundețiȘtergere
  7. Astazi am inceput sa o citesc. Sper sa fiu si eu la fel de incantata la final. :)

    RăspundețiȘtergere
  8. @andrei: pai oricum ziceai ca mi-o aduci. as vrea sa o citesc
    @mihaela: prima si prima data cand am vazut-o, la fel am crezut si eu, dar mi-am dat repede seama ca e alta carte. eu zic ca e interesanta.
    @child: merci frumos! ma bucur ca ti-a placut recenzia, fac si eu ce pot :)
    @adelina tomescu: merci. te invit sa o citesti. o sa intru pe blogul tau cu siguranta.
    @ianculaura: mie mi-a placut pana la final. poate vei reveni cu o parere dupa ce o termini.

    RăspundețiȘtergere
  9. si mie mi-a placut cartea tare mult. nu ma asteptam sa trateze subiectul discriminarii rasiale si mai ales nu ma asteptam sa fie atat de bine scrisa. a fost o surpriza placuta. felicitari pentru recenzie!

    RăspundețiȘtergere
  10. merci simsim. tema discriminarii rasiale este una greu de abordat, poti sa atingi niste corzi sensibile, dar aici a iesit foarte bine.

    (vad ca si tu ai scris despre carte. am incercat de mai multe ori sa comentez pe blogul tau dar nu mi-a iesit. nu imi apareau comentariile. nu stiu de ce.)

    RăspundețiȘtergere
  11. Nu e o carte usoara, ai mare dreptate. Dar merita citita. Stilul autorului imi aminteste de James Joyce pe care l-am studiat in facultate, mi-am dat si licenta pe un roman de-al lui.

    RăspundețiȘtergere
  12. Frumoasa recenzie:)!
    Spor la plantat copacei:)

    RăspundețiȘtergere
  13. Misto definitie ai dat scriitorilor veritabili :).

    RăspundețiȘtergere
  14. Cunosc cartea si imi place cum i-ai facut recenzia, ai sesizat bine multe lucruri!

    RăspundețiȘtergere