
La permis merge repede, ți-l dă în două ore. Mi-a plăcut că scria deasupra ghișeelor: ”Aici nu se primesc atenții.” Mă gândesc că așa e, cine vrea atenție? Cred că banii sunt mai buni. De așteptat nu am așteptat cine știe cât la vreo coadă, dar a trebuit să mă învârt pe acolo 2 ore până iese minunăția. Cum ieși din sediu, peste drum e o bodegă unde se poate mânca și bea o cafea. Până am traversat strada am primit 10 propuneri de rca ieftin sau radiere la fel de ieftină. Mi-am luat si două mui de la unul când i-am zis că nu mă interesează, dar probabil fac parte din metoda lui de convingere. Din câte am văzut, nu e cea mai bună, dar ce știu eu despre afacerea omului? În bar era o chelneriță bună. Cu fundul ăla putea ajunge departe, din păcate s-a oprit într-un grill la mama dracului, unde nu c cred că ajunge făt-frumos. Cum nu aveam altceva de făcut mi-am scos o carte și m-am apucat de lectură. Cred că a fost ceva ieșit din comun, din moment ce toate privirile mă iscodeau. M-am gândit că poate îi interesează titlul, dar mi-am dat repede seama că prin zona aia un om cu o carte e o arătare ciudată, un element disturbator. Nici chelnerița nu mi-a mai zâmbit așa frumos ca la început, probabil și-a dat și ea seama că ăștia care citesc nu-s buni. Așa că mica mea viziune erotică a fost repede spulberată de mai cruda realitate.
Oricum, am stat ca pe ghimpi și acolo, mă uitam numai la ceas, după 2 cafele, ceva de mâncare și vreo 30 de pagini deja voiam să plec, nu-mi găseam locul, nicio perspectivă distractivă la orizont. Noroc că n-am mai stat la coadă și la eliberare. După așteptata întrebare legată de numele meu și același răspuns dezamăgitor, m-am cărat de acolo. Nu mai aveam nimic de așteptat. Din fericire, mintea lucrează, în lipsă de altceva și îți vin tot felul de idei. Unele, cum e de așteptat, sunt veninoase. Material de literatură sau de prima pagina a ziarelor. Rămâne de văzut ce cale o apucă.
deci si tu ti-ai refacut buletinul. Si eu. Azi. Welcome to the club. Absolut, si mie imi vin fel si fel de idei. Stai si respiri aerul balcanic al sectiei de politie. Doar ca eu mai trebuie sa astept vreo 2 saptamani. Timp in care am doar carnetul de student pentru a dovedi cine sunt. Altminteri, fie ma opreste politia si ma duce la sectie, fie nu mai exist ca cetatean al Romaniei. E un soi de stare de suspendare. Sau asteptare.
RăspundețiȘtergerepractic, fara buletin nu existi! bucura-te de starea asta de inexistenta :)) mie mi-a placut. a fost o placere metafizica. :)))
RăspundețiȘtergereDe fapt ești același, să te vedem sub alt unghi?
RăspundețiȘtergeredintr-unul mai bun, as zice.
RăspundețiȘtergere