vineri, 12 aprilie 2013

Despre demnitate si fanatism la Petru Cretia

Într-un admirabil eseu, Demnitatea, cuprins in volumul Luminile și umbrele sufletului, apărut atât la Editura Univers Enciclopedic în 1995, cât și la Humantias într-o serie de autor dedicată lui, în 2011, Petru Creția spune în câteva fraze cam tot ce este esențial despre fanatism, atât în legătură cu demnitatea, cât și sui generis. Creția are darul sintetizării unor idei și problematici serioase și importante în fraze frumos șlefuite, dar nu atât de simplu de înțeles cum s-ar părea la prima vedere, chiar dacă limbajul e simplu și accesibil. Aici e arta, în a spune lucruri profunde în cuvinte puține și care sună și bine. Odată citite, eseurile sale se dezvoltă în mintea cititorului. Par lucruri știute de când lumea și pământul, cam ca cugetările lui La Rochefoucauld, pe care îl și citează de câteva ori, dar prea puțini le conștientizează cu adevărat, chiar dacă le înțeleg. De fapt e o falsă simplitate, dată de impresia că cititorul știa toate acele lucruri, dar de fapt, de cele mai multe ori, nu le știa, sau cel puțin nu le conștientiza. E o diferență între a înțelege și a conștientiza. Mai mult, foarte puțini pun problema în felul în care o face Creția: lucid, onest, drept. Cam toate eseurile merită citate și cu siguranță toate merită citite și recitite.

Iată ce zice Petru Creția despre fanatism, răspunzând unei întrebări pe care tot el o adresează, metodă de lucru în acest eseu și în câteva altele din volum: ”Ce întrebări se mai pun în catehismul demnității? Ce alte determinări mai are individul văzut ca entitate autonomă investită cu demnitate? Raționalitatea, care nu este facultatea superficială gândită de iluminism, ci implică o bună cunoaștere și o recunoaștere a tuturor resorturilor de iraționalitate montate în noi. Raționalitatea implică detașarea, prin critică și analiză și prin integrare istorică, de orice părtinire inspirată de irațional. De aici faptul că individul pe deplin rațional și detașat poate fi capabil de cea mai de neclintit dârzenie, dar nu de fanatism, care este o boală a stăruinței într-un crez și care implică, explicit sau nu, exilarea din spațiul omenescului a tuturor celor care nu-l împărtășesc. Orice fanatism este, latent, criminal, și nu am fost chemați în lume ca să hotărâm arbitrar de viața (de sufletul) altora. Pe de altă parte, prin raportare la judecată, fanatismul operează întotdeauna în istorie ca mișcat de o pre-judecată, deci de ceva care, neașteptând verificare sau nefiind sensibil la ea, este de inspirație irațională și are miros de tenebre. De aici frecvența și violența fanatismului (minor) și printre cei grevați de (fie și minore) prejudecăți.” (pp. 17- 18).

Cititi si o cronica a volumului pe semnebune.ro. 

Un comentariu:

  1. Salut imi place blogul tau, vreau sa stiu daca te intereseaza un schimb de linkuri cu www.dvg-original.com , eu te-am adaugat deja.Astept raspunsul tau, Multumesc frumos.

    RăspundețiȘtergere