miercuri, 3 aprilie 2013

Înfășurat în palton

Ce m-a șocat era că murise înfășurat în straiele unui homeless. Și nu oriunde, chiar la intrarea în bloc. Îl cunoșteam, nu știu dacă avea un nume, eu nu i-am dat niciunul, dar îl vedeam prin fața blocului cu ceilalți câini. Cred că i-am și dat ceva de mâncare odată. Sunt vreo șase câini în zona asta și într-o seară m-am gândit să le fac analiza, după cum arată, după cum se comportă. Ăsta a ieșit dintre cei banali, cuminți, pe care îi vezi și-i uiți. Gri, slab, umil, rebegit, cu cercelul galben în ureche, semn că e castrat. Îți dai seama după felul cum mănâncă sau după atitudinea pe care o au în gașcă ce fel de câini sunt. Șmecherul e un câine cu mustață, eu îi zic Înțeleptul. Când stă în cur chiar pare un bătrân care meditează. Pe el îl cam doare-n pulă, nu se agită prea mult, nu aleargă așa mult după mașini, dar se vede că are influență. Ceilalți îl respectă, nu-l deranjează de la somn, are mereu locul cel mai bun de dormit, când e vreun commando câinesc în desfășurare el e primul. Adjunctul e unul negru și făcut, ăla se agită cel mai mult și de cele mai multe ori e în compania Înțeleptului. Pe ăsta l-am numit Generalul.

Restul nu prea ies așa în evidență. Să le zicem pleaba, soldații. S-au nimerit pe străzi, fătați cine știe pe unde, rămași în viață dintr-un miracol, liberi, fără stăpân, fără un teritoriu de apărat. Cei mai mulți dintre oameni îi vor morți și le e teamă de ei. Așa sunt și ăștia, numai că sunt cumva ai blocului, locuitorii îi știu, nu se tem de ei și ei nu mușcă. Nu cred că au mușcat pe nimeni niciodată, cel puțin eu n-am auzit. Câini maidanezi, dau din coadă când cumperi pâine, se uită la tine bleg, fără interes, dorm lângă chioșcul non-stop, latră rar, au vreo câteva babe din bloc care le dau de mâncare, își mai fac de lucru cu Gogu sau mai aleargă după copiii care joacă fotbal.

Câinele ăsta e pe aici de dinainte să mă mut eu în București și l-am văzut mereu. E din gașcă. Țin minte că un prieten de-al meu le-a și făcut o poză, destul de amuzantă, unora dintre ei, în primele zile din capitală. Primul din poză e Generalul, celălalt e un soldat, dar nu e ăsta. Adevărul e că nu mă așteptam să-l văd mort azi și mai mult, nu la intrarea în bloc, învelit în paltonul lui Gogu. Nu știu de ce a murit, nu știu când, probabil de curând, aseară nu era acolo. Părea liniștit, semn că nu s-a chinuit prea mult. O fi murit de bătrânețe sau de vreo boală câinească. Nu pare nici otrăvit, n-are spume la gură și nici trupul controsionat. Poate lui Gogu i s-o fi făcut milă de el sau poate și-o fi lăsat paltonul acolo și câinele a venit să moară, ascuns cumva de ochii celorlalți câini, poate de rușine. Oricum animalele (ca și oamenii, de fapt) mor singure.

Oamenii se uită la cadavrul lui scârbiți. Un moș l-a și scuipat. Sunt curios cât o să rămână acolo. Era un câine normal, nimerit pe lume fără să știe ce-i cu el. Ar merita să fie luat de acolo și îngropat sau incinerat, nu aruncat într-un coș de gunoi sau lăsat să putrezească, în dezgustul celorlalți.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu