luni, 13 mai 2013

Norii

Întotdeauna mi-au plăcut norii. Când eram mic stăteam pe un deal și privem cerul, nu mă puteam sătura de fluiditatea cu care se schimba filmul pe ecranul senin, nu puteam să obosesc imaginându-mi rupturi în bucățile de perne plutitoare. Când se strâng nori de ploaie mă simt în viață. Nu îmi plac războaiele, dar îmi place să cred că așa ar arăta fundalul pentru cel mai sângeros război din lume: milioane de oameni care se ucid sub norii nepăsători ce se adună parcă pentru a umbri și ultima urmă de lumină înainte de moarte.


Cei de la Metallica au câteva versuri geniale în piesa For Whom The Tell Tolls: ”Take a look to the sky just before you die/It is the last time you will/Blackened roar massive roar fills the crumbling sky”. Când le aud, ma gândesc la faptul că se poate muri și uitându-te la cer să nu vezi nimic, doar nori negri care îți acoperă partea de cer în care speri că vei vedea o urmă de lumină, o urmă de speranță că nu a fost totul în zadar. Dar cei de la Slayer spun: ”Before you see the light, you must die”. Lumina nu e aici. Aici sunt norii. Ei ne amintesc că iluzia este schimbătoare, că mintea noastră creează formele și că întunericul norilor de ploaie este tot ce poate fi mai frumos pe lume. Privește norii și imaginează-ți viața. Se schimbă. Și norii de deasupra cimitirelor ne schimbă.

(galeria foto aici)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu