vineri, 3 mai 2013

Thrashers don`t die


Eram prin clasa a 9-a când mi-a zic un prieten: ”Vrei să asculți metal adevărat? Ceva mai bun nu există.” Era un cd ars cu mai multe trupe, printre care și Slayer. Când am auzit prima dată South of Heaven am știut că e altceva, că e mai mult decât puteam eu înțelege pe vremea aceea. Între timp am înțeles, după ani de zile de ascultări am văzut Slayer live și a fost una dintre cele mai puternice seri din viața mea. Din păcate au cântat fără Jeff Hanneman, care era încă afectat de o mușcătură de păianjen. M-am gândit că data viitoare o să fie și el pe scenă, dând din pleata lui blondă și scoțand din corzile chitarei sunetul pe care l-aș recunoaște și surd, după felul în care se schimbă totul în jurul lui.


E aproape ironic cum a murit în Săptămâna Mare, când se spune că sufletul ajunge direct în Rai, el care a cântat o viață despre cum religia spală mințile și superstițiile sunt iraționale. Cineva are umor se pare. De altfel, e foarte ciudat să aflu că unul dintre idolii adolescenței mele a murit. Slayer e pentru mine o entitate din afara lumii, ca o legendă sau ca un balaur cu patru capete care scuipă flăcări și ritmuri de thrash metal. Nu credeam că poți să-i tai vreunul din capete. Vorba lui Rob Flynn de la Machine Head: "Still can't believe the Jeff Hanneman from SLAYER is dead. Things like that just don't happen. Thrashers don't die??!! WTF!!??”

They don`t. They just want to see the light. Rest In Peace!


Un comentariu:

  1. Slayer este de departe una dintre cele mai influente trupe din aria metal.
    Respect pentru cel ce a fost Jeff Hanneman.

    RăspundețiȘtergere