marți, 10 septembrie 2013

Câinii cu ținte în coadă

Am 24 de ani și nu m-a mușcat niciodată vreun câine. Zâmbiți sarcastic și spuneți: o să te muște, te joci cu focul, cu Karma. Poate o să mă muște, dar dacă mă va mușca va fi din vina mea. Pentru că voi fi prost, laș, slab sau crud. Sau poate neatent. M-au lătrat mulți câini și uneori mi-a fost teama, m-am îndepărtat de ei. Mă lătrau când veneam de la școală câinii vecinilor, aceeași câini pe care oamenii își cresuseră în curți, îi învățaseră să rupă pe oricine ar intra pe domeniul lor, și apoi îi lăsau noaptea pe stradă. Câini înrăiți prin bătaie, prin ură, câinii care rupeau lanțul să mă muște când mă duceam să mă joc cu copiii acelor vecini. Câini cu stăpân, dar cu care reușeam până la urmă să cad la înțelegere. Le arătam că nu am treabă cu curtea pe care o păzesc, le vorbeam și încercam să nu le arăt frică. Sunt animale, reacționează la frică pentru că așa au fost creați, așa s-au născut. Dacă te joci cu instinctele lor poți crea ucigași. Dar dacă le arăți dragoste și respect te alegi cu cei mai buni prieteni pe care îi poți avea, cu animale care te apără, cu care te poți juca sau care îți protejează copiii. Da, copiii. Revin și la asta.

Am avut câini pe care i-am iubit, dar asta nu înseamnă că ador toți câinii. La fel ca și în cazul oamenilor sau a oricărei specii de animal, sunt și ființe mai mult sau mai puțin reușite. Câini agresivi. Câini pe care nu-i mai poate nimeni îmblânzi. Poate nu din vina lor, poate așa i-a crescut mediul, așa i-a învățat viața. Genul ăsta de câine nu mai are scăpare. Pentru ei nu mai e soluție. O injecție nedureroasă și gata. Dar o moarte demnă, nu prin decapitare, zdrobirea capului sau prin împlântarea unei furci în inimă. Și aici intervine problema hingherilor, care în marea lor majoritate sunt mai proști și mai răi ca animalele pe care ar trebui să le protejeze sau să le strângă de pe străzi. Nu au învățat că prin simpla idee de om se înțelege și rațiune, compasiune sau găsirea unei soluții umane. Mai pe scurt: ești om, comportă-te ca atare! 

M-a frapat o întâmplare de acum câteva luni, despre care am scris aici. Unul dintre câinii din fața blocului, din cartierul meu, zăcea mort în fața ușii de la intrare. A zăcut ceva vreme. Nimeni nu s-a gândit să-l ia de acolo. Au trecut copii, femei, bărbați, alți câini, zeci și zeci de oameni. Am văzut o fetiță izbucnind în plâns. Se prevăd ani de coșmaruri pentru ea. Probabil l-au omorât, zic eu acum și fetița i-a văzut cadavrul chiar lângă părculețul unde se joacă, la câțiva metri. Și ultimele zile, de când cu tragedia regretabilă a copilului, pe care o deplâng și care m-a mișcat până la a mă gândi serios că poate soluția chiar e eutanasierea tuturor, mi-am tot amintit de imaginea aceea. Până am văzut o altă imagine, a unui câine decapitat, lăsat undeva într-un parc, din câte mi-am dat seama. Urmată de alte imagini, cu câini întinși pe trotuar, prin tufișuri, morți de moarte violentă sau doar bătuți.  Poate și pe ei i-au văzut copiii. Încearcă să te gândești că ai câțiva ani și vezi un câine decapitat în parcul unde mergi să te joci și să te văd cum îți mai scoți imaginea din minte. Viitor psihopat scrie pe tine.

M-a făcut să mă gândesc la o altă întâmplare. Acum ceva vreme, ieșind din bloc, un domn bătrân, antipatic după vorbă, după port, a lovit cu piciorul un pui de câine care dormea undeva lângă un gard. Din senin. I-a tras un șut de cred că i-a fracturat câteva coaste. Și l-a înjurat. Nu spun cât a plâns cățelul. Un polițist trecea prin zonă și l-a certat pe domnul cel bătrân și prost, că de ce dă în câine, că nu i-a făcut nimic. La care el răspunde: păi să-mi știe de frică, fir-ar mama lui a dracu! Dacă peste un an câinele îl va mușca, amintindu-și de șutul greu în stomac pe când era un pui și nu-i făcuse nimic, domnul va urla că îl omoară câinii, pe el, inocentul. Și se crează isterie.

Bun. Și atunci ce să facem? Problema câinilor nu este una de ieri de azi. Datează de când s-au pus bazele orașelor și nu e țară din lume care să nu fi avut câini prin orașe. Multe încă mai au. Dar toate țările civilizate au și adăposturi. Dar nu poți spune că vrei să construiești adăpost că-ți sar oamenii în cap: pentru copiii nu se dau bani, murim de foame, e sărăcie și voi vă gândiți la câini. Da, le-aș răspunde, da, ne gândim, pentru că e problema noastră. E una dintre problemele noastre și trebuie să o rezolvăm. Să-i omorâm pe toți? Bine, se face. Îi omorâm. Sunt vreo 300 000 de câini în toată România, se pare, pe străzi. Găsim câteva mii de brute care-i ucid. Să-i tragă dracului în țeapă, să-i vadă ceilalți câini de prin curți și să-i sperie. Să se bucure copiii ăștia. Să fie exemplu pentru alți câini. Să nu mai omoare copiii. 
Și chiar dacă-i eutanasiază după ultimele legi, în sigurață, safe, cu injecția și tot e degeaba. A doua zi după marea eutanasiere vor începe să apară câini pe stradă. Câini care poate vor mai ucide copii, vor mai mușca oameni. Nu numai pe cei care-i bat, ci pe oameni blânzi. Pentru că  e drept, câinele e animal și dacă se simte amenințat se apără. E legea lui, legea naturii. Și pe tine, ca om, dacă te supără cineva, te aperi!

Problema e mai profundă. Mii de oameni de pe la sate sau chiar și din blocuri aruncă puii în stradă după ce sunt fătați. Se duc cu sacoșa, se uită să nu-i vadă careva și-i aruncă. Sau câini bătrâni. Dacă i-a mâncat ouăle vecinei și asta s-a supărat și l-a amenințat, omul ia câinele, îl suie în portbagajul mașinii și îl aruncă în oraș. Brusc abandonat, neînțelegând ce s-a întâmplat, câinele va trece printr-o criză. Îl vor mușca poate și ceilalți, vagabonții obișnuiți cu strada, cei care n-au avut în veci un stăpân și se va înrăi. Poate chiar va mușca un om. 

ONG-uril și zecile de organizații care apără drepturile animalelor nu au făcut nimic zeci de ani. Începând cu anii 1990 câinii au început să apară. Aruncați de brutele pe care i-au iubit, s-au înmulțit, neștiind unde se află, adaptându-se mediului. Ani de zile nimeni nu i-a deranjat. Nu s-a dat o amendă unuia care a aruncat câinele. Nu s-a pedepsit nicio organizație care a spus că are grijă de câini și n-a avut. Cei mai mulți sunt blânzi, sunt câinii blocului, n-au mușcat pe nimeni niciodată. Numai buni de adoptat, de ținut în curte, în casă, să-ți apere copiii, să se joace cu tine când ieși la grătar.  Dar toți acești oameni care trebuiau să se ocupe de câini au furat banii, enorm de mulți bani și n-au făcut nimic. Nici eutanasiere, nici adăposturi, nici sterilizare, nici nimic. 

Dar soluții există, soluții durabile și totul începe cu schimbarea mentalităților, cu educarea oamenilor. Dar e treabă de durată și chiar dacă e cea mai bună, se voiesc soluții urgente. Începând cu strângerea lor de pe străzi, în adăposturi. Apoi încurajarea adopției, mai ales în străinătate. Sunt convins că mii de oameni  din diferite țări ar adopta un câine. Dar și români. Scăderea taxelor pentru cei ce adoptă, am auzit zicând azi pe cineva. Poate e o soluție și asta. Sterilizarea lor. Amendarea cu sume imense a celor care-i mai aruncă pe străzi. Desființarea organizațiilor și poate închisoarea pentru cei care au spus că se ocupă de câini și au furat banii. Pe mâinile lor e sângele copilului. Nu poți condamna animalul și nu-i poți ucide pe toți pentru unul. În primul rând nu e productiv, apoi nu e uman. Dacă suntem oameni și suntem superiori, datoria noastră e să găsim soluții rezonabile, nu să-i ucidem pe capete. Istoria a dovedit că masacrele nu sunt niciodată o soluție optimă, ca să nu mai vorbim de inplicațiile morale. Și nu, domnule bou, câinii nu sunt miei și pui, sunt câini. Asta pentru cei care se întreabă de ce e (mai) normal să ucizi un miel de Paște, dar nu e în regulă să ucizi un câine. Nu are rost să explic, dacă ești om, înțelegi de ce nu ucizi câinele și înțelegi că se poate și altfel.

Later edit: - din pacate, masacrul a inceput. Ma uit la poza din articol si nu inteleg oare ce inteleg copiii aia.
                - se vede masacrul și în străinătate
                - crima îndeamnă la crimă

4 comentarii:

  1. Io-s crescută la țară în familie de iubitori de animale. Tataie are câte 6 că are și curte mare și la 5000mp e spațiu și de păzit și de alergat. Din ăia 6 doar unul e ținut legat și ăla mai mult la mișto că dacă trage un pic mai tare se eliberează, restul sunt lăsați liberi prin curte fără să fie învățați a ști de frică sau înrăiți sau loviți. De-a lungul timpului alți vecini i-au otrăvit, omorât și s-a întâmplat și să moară câte-un câine de bătrânețe sau boală.
    Dar la țară e foarte bine cunoscut rolul animalului: da, îl iubim, mângâiem, îi dăm de mâncare, dar rolul lui e bine delimitat. Câinele trebuie să păzească, vaca să dea lapte, găina să facă ouă, cocoșul să calce găina. Nu calcă cocoșul găina - e făcut ciorbă, vaca nu dă lapte - e vândută la abator, câinele mănâncă găini - pa și pusi. Nimic nu se face însă de prisos, vaca nu-i dată la abator de plăcere, câinele nu-i omorât din cruzime. Oamenii își au rolul lor, iar animalele pe-al lor, pisica nu-i ținută doar pentru că-i o pufoșenie mustăcioasă plăcută mângâierii dacă trebuie să prinzi tu șoareci pentru ea. Nu la țară. Da, știu, la oraș e altă treabă, animalele sunt ținute ca și companion. Insă ideea pe care am tot auzit-o în ultimele zile venind de la diverse domnițe adoratoare de blănoase cu ochi umezi, conform căreia suntem egali cu animalele, e o aberație. Nu, nu suntem egali, suntem în susul lanțului trofic și aia e. A, că statutul ăsta vine și cu responsabilități, sunt de acord. Da, cruzimea gratuită nu e o soluție, sunt de acord că rezolvarea e o injecție și gata, nu torturat și ucis. Tortura și cruzimea față de animale sunt indicatoare ale unui comportament sadic și criminal în mai toată țările civilizate. Nu degeaba prin filmele cu killeri începuturile sunt reprezentate de uciderea nemiloasă a unui animal.

    RăspundețiȘtergere
  2. Si eu am crescut la tara, de fapt acum scriu de la tara, si subscriu la ce ai scris tu. Animalele, oamenii, copacii, orice isi are un rol bine delimitat si e vorba de cerere si oferta in mare parte, insa exista si o blandete a omului, care nu ucide cu placere. aceeasi chestie mi s-a intamplat si mie cu doi caini, insa probabil acei idioti cruzi care mi-au omorat cainii ( si pe ai tai) sunt din acelasi neam cu aia care-i omoara prin oras si-i lasa insirati sa-si faca pustii poze cu ei. In niciun caz un om normal de la tara nu ar da cu furca intr-un caine sa-l omoare, poate ar da cu o para dupa el sa-l sperie, sa fuga. Nu suntem egali, dar tocmai prin faptul ca suntem superiori trebuie gasita o solutie civilizata. Evident ca mai toti oamenii cu probleme grave ies acum in strada sa-i taie pe caini cu securea sau cu drujba. Poate isi fac curaj dupa vreo suta de caini si intra cu ea si-n vreo carciuma, ca doar asta e urmatorul pas.

    RăspundețiȘtergere