joi, 5 septembrie 2013

Frederik Pohl, câteva cuvinte

”You can't trust reason. We threw it out of the ad profession long ago and have never missed it.”

Au trecut trei zile de când a murit un mare scriitor de S.F., Frederik Pohl, și am așteptat să văd ceva reacții. În afară de o știre pe Mediafax și încă vrei două pe câteva siteuri, scurte, la obiect, fără mari înflorituri, au mai scris vreo doi scriitori și promotori ai genului din România. E clar, nu mă așteptam la cine știe ce mari reacții, dar măcar câteva articole, câteva statusuri pe Facebook tot speram să văd. E adevărat, Pohl nu a fost Cioabă și nici maidanez, nici n-a vrut să fure aurul țării, nici n-a fost implicat în scandaluri cu vreo nevastă mai tânără, nici n-a făcut sex cu minore, nici nu și-a făcut transplant de organe la 70 de ani, nici alte lucruri demne de interesul publicului. El a scris. Și și-a văzut de treabă. Nu a fost o vedetă a literaturii, nici nu cred că și-a dorit, dar cărțile lui s-au vândut destul de bine. Și a fost printre primii mari scriitori de S.F., din vechea gașcă, cea a lui Asimov.

În România s-au tradus câteva cărți la Nemira și cât am citit mi-a plăcut. O să mai citesc. A câștigat Premiul Hugo de mai multe ori și alte premii importante: Nebula, Locus și John W. Campbell Memorial. I-a plăcut să scrie, să citească și în general, și-a văzut de treaba lui. A trăit mult, 93 de ani. Spunea despre scris și bătrânețe: ”The big new development in my life is, when I turned 80, I decided I no longer have to do four pages a day. For me, it's like retiring”. Nu cred că Universul a fost recreat cu mai multă imaginație decât a făcut-o el în romanul Gateway. Și cu mai multă naturalețe, demnitate și adevăr. Gamerii ar trebui să recunoască și ei titlul. 

Articolul acesta nu e un necrolog, e un omagiu și un remember pentru mine. Să nu mai cred că oamenii importanți merită să fie pomeniți în defavoarea nulităților. Cui dracu îi pasă de un scriitor? Să se slăbească. Lumea are treburi mai importante, oameni mor în fiecare secundă. Ce a făcut el așa de important, că doar se știe, scriitorii sunt paraziți, nu fac nimic pentru lume, așa că ce atâta caz. A murit și gata, doar era bătrân, cât să mai trăiască? Cred că așa gândesc cei mai mulți. Sper să mă înșel, sper să exagerez, să mă lamentez degeaba. Și nu e vorba doar de Frederik Pohl, ci de zeci de oameni care chiar contribuie, care chiar au ceva de spus și sunt umbriți de prostime. 

Am văzut că în America s-a vorbit mai mult, Neil Gaiman chiar a scris un articol de calitate și mult mai cuprinzător. Vă invit să-l citiți și să-l citiți și pe Pohl. Mă duc să scuip niște semințe în parc și să beau un bidon de Babanu. Să fiu normal. Să fiu la locul meu.

4 comentarii:

  1. bidonul de Babanu are toartă de sticlă?
    pe Pohl l-am citit în Almanah Anticipația.
    dacă mă întrebi de an am să-ți răspund.

    RăspundețiȘtergere
  2. are si toarta. sa tot bei.
    tinand cont ca Almanahul Anticipatia s-a relansat anul trecut dupa multa vreme, banuiesc ca e un numar destul de vechi. in ce an, rogu-te?

    RăspundețiȘtergere
  3. Scuze, am fost luat de Val, am cercetat, Almanahul Anticipația -în seriile 1984-1989, nu l-a publicat deloc pe Pohl. Totuși eu în felul meu sincer am crezut asta. Am indus în eroare prin avânt. Pentru asta ți-am dedicat o postare, tot prin avânt.

    RăspundețiȘtergere
  4. iti multumesc. eh, avantul nu e de blamat, daca e sincer :)

    RăspundețiȘtergere