M-am întors din Iași, încărcat cu cărți autografiate, luni dimineață cu un autobuz plin mai ales cu poeți și am ajuns destul de repede în București, semn că cei doi șoferi și-au făcut bine treaba. Nu prea am putut să dorm pe drum, eram încă în sevrajul zilelor trecute și odată ajuns în București am avut sentimentul unui sfârșit, nu chiar ca în Julian Barnes, dar pe aproape. Tot ce s-a întâmplat la Iași găsiți pe Scrie-ți povestea în Iași ( eu și Andreea Banciu ne-am pus farmecele la bătaie și am convins foarte mulți oameni, inclusiv o serie de mari scriitori, să scrie povești) și pe semnebune.ro unde am postat zilnic, eu și Andreea, jurnale ale întâmplărilor și articole despre evenimente (1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10), plus un interviu cu scriitoarea Ioana Pârvulescu (mai urmează pe semnebune.ro alte câteva interviuri, so, fiți pe fază) așadar, aici o să mă limitez, pentru a nu mă repeta fără să vreau, la impresii personale despre Iași, festival, oameni, mâncare și ce îmi mai trece mie prin filtrul amintirii.
Am fost înconjurat de scriitori, pe mulți dintre ei i-am citit integral, din toți cei prezenți am citit măcar o carte și acest lucru m-a neliniștit inițial, fiind o fire puțin timidă. Nu sunt obișnuit să văd în jurul meu oameni pe care-i admir, cu ale căror cărți mi-am petrecut zile întregi, însă m-am adaptat repede și am trecut un prag psihologic important. Am descoperit în spatele autorilor oameni calzi, prietenoși, amuzanți și profesioniști în tot ceea ce fac și am fost mai mult decât fericit să stau de vorbă cu unii dintre ei, la o cafea în fața Casei FILIT, la standul nostru sau prin alte locuri pe unde ne-am plimbat. Vreau să păstrez legătura cu ei și le mulțumesc pentru amintiri.
Vinul în Iași este delicios (vezi, Andreea, mi-a intrat în reflex :D ), mâncarea în mare parte bună și cafeaua (cu care practic am funcționat zilele acestea) a fost gustoasă. Într-o noapte am ieșit din hotel pentru a lua aer, neputând dormi, și am descoperit un non-stop unde am mâncat cele mai bune plăcinte din viața mea. În afară de plăcinte, m-au impresionat bisericile din Iași, care sunt la tot pasul. Din nefericire, nu am avut timp să vizitez prea multe, dar am intrat în două, pentru a mă reculege și pentru a le vizita, și m-am simțit într-un loc al misterului dublat de frumusețe estetică așa cum rar am întâlnit. În plus, Palatul Culturii este una dintre clădirile cele mai impunătoare din câte am văzut.
N-am apucat să vizitez Casa Pogor, care era pe lista mea sus de tot, dar o să mă întorc. La un moment dat
cochetam serios cu gândul de a mă muta în Iași măcar o perioadă, unde să îmi caut ceva de muncă pentru a mă întreține și în restul timpului să scriu, să mă plimb, să stau de vorbă cu oamenii. Încă nu mi-a ieșit total din minte gândul acesta. Ce pot să mai spun este că cele cinci zile au fost cele mai pline, mai bune, mai ireale din tot anul acesta și ”dulcele târg al Ieșilor” e un loc pe care vi-l recomand tuturor.
Mulțumesc pentru invitația la primul FILIT!