joi, 10 octombrie 2013

Neghicitul Premiu Nobel și editorii români

S-a decis și anul acesta cine câștigă Premiul Nobel pentru Literatură. După ce s-au vehiculat nume precum Philiph Roth, Adonis, Haruki Murakami, Amos Oz, Joyce Carol Oates sau al nostru (nu o zic cu mândrie naționalistă, o zic cu respect pentru talentul său) Mircea Cărtărescu, s-a decis, evident, un alt autor, de data aceasta o autoare, Alice Munro, din Canada. Nimeni nu se aștepta, evident, la ea, fiindcă nimeni nu ghicește nicodată aceste lucruri. Era evident că nu-l va lua Murakami, doi scriitori asiatici unul după celălalt, Mo Yan, de origine chineză, l-a câștigat anul trecut, e un pariu greu de câștigat. Eu credeam că-l va lua un autor african, mai ales pentru că am citit cum că cei de la Stockholm cer cu ardoare să se propună cărți ale autorilor din această zonă geografică, și mai ales pentru că nu l-a mai luat nicio persoană de culoare în ultimii ani. Se preconiza că-l va lua o femeie, fiindcă de la Herta Muller încoace femeile au fost ocolite. Se tot spune că Nobelul se oferă pe criterii de corectitudine politică și pe criterii politice în general și cred că e ceva adevăr în acest lucru. Nu știu cât, nu știu care sunt ideile comisiei, dar e evident că nu doar talentul îți aduce Nobelul.

Trebuie ca ceva din opera autorului să reflecte niște atitudini sociale, politice sau de natură religioasă etc. Din câte înțeleg, în opera Alicei Munro femeie, familia, viața cea banală sunt subiecte predilecte și cum autoarea a scris aproape numai povestiri, s-a vehiculat și ideea că întreaga ei operă e un șir lung de povestiri pe marginea câtorva teme. Julian Barnes spunea cum ceva vreme că Alice Munro e cea mai  bună autoare de povestiri din lume, dar nu m-aș fi așteptat să câștige.

Nu am citit mai nimic din ce a scris, doar câteva povestiri găsite pe internet, și în România s-a tradus un singur volum din opera sa, Prea multă fericire, la Editura Litera, care cred că e foarte fericită acum. Le vor crește vânzările și au anunțat că vor mai traduce din cărțile autoarei. Cu siguranță se vor mai arăta și alte edituri interesate și vom vedea în ceva vreme librăriile pline cu cărțile ei. E un fapt normal, Nobelul vinde. E ceva ipocrizie la mijloc, dar e normal. Faima vinde, oamenii se îngrămădesc să citească și dacă autorul e bun, atunci e un câștig dublu. Eu am auzit de Mo Yan și i-am citit (o parte) din romanul Obosit de viață, obosit de moarte, după ce a luat Nobelul. Văzusem Sorgul roșu prin librării, dar nu mi-a atras niciodată atenția. La fel și cu cartea Alicei Munro. Nu e dată să nu merg în vreun anticariat și să nu dau peste cartea ei, Prea multă fericire, ascunsă printre mormane de alte cărți, de obicei la 10 lei sau mai puțin, dar niciodată nici măcar nu m-am gândit să o cumpăr. Nici n-am văzut să fie prea cerută.

O fi vina editurilor că nu știu să promoveze autori cu potențial? Oare nu au ”nas” pentru posibilii viitori aducători de bani? Nu știu, dar faptul că a apărut o singură carte a ei, în condițiile în care aflu că prin lumea largă se traduce și se citește foarte mult, e cel puțin bizar. Și nu e primul caz. Dacă luați an de an lista celor propuși la Nobel, o să aflați că în România doar o parte sunt traduși masiv (Murakami, Roth, Oates, Eco, Oz etc), unii sunt traduși cu câteva cărți, dar fără prea mare impact (cazul Alice Munro e grăitor), iar alții deloc (există vreo carte a poetului Adonis, întreb, chiar nu știu?). De ce se întâmplă asta? Eu, dacă aș fi editor sau director de editură, aș lua la puricat lista de Nobel, liste de autori cu potențial și aș traduce. Atât din motive de evidentă plăcere estetică, dar și din motive economice.  Poate e de vină și ignoranța noastră de cititori. Eu mă declar ignorant uneori. Poate Alice Munro e chiar bună și în ciuda faptului că se vor umple gențile adolescentelor și a feministelor mândre cu cărțile ei, o să citesc și eu. Poate chiar o să-mi placă.

Și pentru că sunt un om superficial și sexist și rău, am căutat pozele de tinerețe ale autoarei, în vârstă de 82 de ani acum, și era destul de frumoasă. Nu extrem de frumoasă, dar avea ceva special. Poate ochii. Și încă are un chip drăguț. Și frumoasă și deșteaptă, combinație fatală. Spre deosebire de Oates, extrem de talentată (mi-aș fi dorit să câștige), dar care nu e deloc frumoasă. Dintre femeile nobelizate cred că cea mai frumoasă a fost Sigrid Undset. Cea mai tare reacție la aflarea veștii a avut-o Doris Lessing. Încă mă mai amuză și încă o admir foarte mult. 

Până una alta, eu aștept să i se decerneze Nobelul lui Thomas Pynchon, sunt curios dacă îl va accepta și dacă da, oare va ieși în lume?

(o povestire de-a ei, in engleza)

2 comentarii:

  1. Eu pana acum nu vazusem cartea de care spui. Nu ca nu era, poate ca se gaseste in anticariatele prin care bantuim, si chiar destul de frecvent, insa eu n-am avut ochi pentru ea. Abia ieri am aflat de ea, dupa ce am aflat de Nobel si prima impresie a fost aceea a unei carti din alea pentru femei- chick-lit, romance, dupa care eu nu ma dau in vant. Evident, nu e un criteriu de selectie plauzibil. Va trebui sa citesc cateva povestiri, macar de curiozitate. Sincera sa fiu, ma asteptam la altceva, fara sa am un favorit anume, dar stiu eu? Poate Kundera, sau Amos Oz sau... nu stiu, nu-mi vine in minte cineva anume, dar cand e un nume complet necunoscut mie, sunt sceptica. Si, cum bine ai subliniat, nu e vorba doar de ignoranta mea, dar daca nu am avut la dispozitie decat un titlu, caci atat au considerat editurile noastre ca e cazul sa puna la dispozitia publicului romanesc, cum aveam sa remarc existenta acestei scriitoare in peisajul literar?

    RăspundețiȘtergere
  2. Sa stii, chiar arata ca o carte de love stories sau ceva de genul. Si asta poate fi un impediment, chiar daca ai ochiul format, coperta te poate induce in eroare, pare a fi altceva decat e. Cineva observa ca e bine sa castige si autori care nu sunt atat de cunoscuti precum Oz, Murakami & co., tocmai pentru a fi descoperiti. Poate fi un bun punct de vedere. Eu o sa-i dau o sansa, poate mai multe, am gasit pe internet cateva povestiri, plus ca o sa caut si cartea aparuta la Litera.

    RăspundețiȘtergere