marți, 1 octombrie 2013

Real life

Din câte știu, viețile nu se repetă. Ce faci e bun făcut, nu există niciun buton de restart, nu se poate reîncepe nivelul, așa, ca într-un joc pe calculator. Nu există vrăji de protecție, nici de refacere imediată a rănilor, nici mii de încercări pentru a termina un level. Referitor la jocuri, cred că ne-au făcut să visăm la o viață care poate fi reîncepută și ameliorează ideea morții. Jucăm, reluăm, murim și revenim pe ecran, nepătați, neuzați, la fel de tineri. Tabula rasa. Doar că în viață nu e așa.

De multe ori m-am gândit cum ar fi să îmi pot planifica existența, cum ar fi să dau delete unor lucruri pe care le-am făcut sau să mă întorc în timp și să reiau un anumit ”level”, să-l refac, poate l-aș ”juca” mai bine. Și nu cred că sunt singurul. Ideea din jocuri trebuie să fi fost inspirată din realitate, din dorința omului de a fi nemuritor, puternic, stăpân pe toate mișcările sale, și cum în viața reală e imposibil, măcar într-o ficțiune să se poată. Romanele, filmele nu au ajuns și nu vor ajunge la acest nivel, nu sunt interactive, chiar dacă și acolo e o poveste, tu poți controla.

Dar chiar și jocurile au limitele lor. Nu poți să faci chiar orice, jocul are o poveste, se urmărește un traseu și chiar dacă te poți abate de la drum, chiar dacă poți relua un level sau jocul, nu ești tu cel care controlează acțiunea. E adevărat, poți alege o altă cale, un joc diferit, mai apropiat de ideile tale poți să omori demonul cu mai puține vrăji sau gloanțe ca într-o încercare anterioară, dar tot trebuie să-l omori pentru a trece mai departe. E totul scris, un creator a hotărât care va fi traseul, questurile, direcția, personajele, arhitectura, tărâmul. Și nici jocurile nu sunt infinite, nici în online nu se poate juca la nesfârșit, chiar dacă mai apar update-uri, extensii, noi provocări. Aici e vorba mai mult de interacțiunea dintre oameni. De pe maidan s-a trecut pe calculator, din pissing contest s-a ajuns la cine are cea mai tare armură sau cine rezistă cel mai mult până să pice. Doar că în joc revine, la fel ca înainte, nevătămat, pe când în viața rămâne jos sau cu cicatrice. Însă și jocurile se termină, se învechesc, se umplu de buguri, nu mai pot fi jucate, apar altele, mai noi, mai bune, mai actuale. La fel ca oamenii.

Până la urmă, ce știm noi?

2 comentarii: