joi, 17 octombrie 2013

Suntem pe mâini bune?

Pe semnebune.ro mă revolt împotriva unor fapte care se întâmplă în România. Articoul este scris sub formă de pamflet, dar lucrurile de acolo nu sunt deloc amuzante, din contră, parcă devine din ce în ce mai clar faptul că o parte din persoanele publice au probleme grave cu moralitatea (concluzie banală, Mr. Obvious, dar eu sunt constant uimit de limitele care se tot largesc). Și dacă ar fi doar vedete, nu ar fi așa grav, dar când e vorba de așa-numiți formatori de opinie sau de persoane cu funcții importante, atunci altfel se pune problema. Și când se iau decizii importante doar pe bază de afiliere politică, fără să se țină cont de persoanele implicate și chiar de lege, să nu mai zic de bunul-simț elementar, atunci deja intrăm pe teritorii din care nu se iese nepătat:

”Știu, ne-am plictisit de discuții despre comunism, fie că suntem pro sau contra, prea mult se vorbește, domnule, despre ceva ce a fost, ăhă!, demult, dar sunt constant uimit de ceea ce citesc în ultima vreme. Și sunt în același timp dezgustat, nemulțumit și chiar speriat. Unele articole și știri îmi provoacă atacuri de panică. Uneori zâmbesc amar și încerc să mă iau cu altceva, dar metoda aceasta nu funcționeaza, Vălul Mayei se ridică de fiecare dată când încerc să mă feresc. Nici nu știu când am început să îmi pierd iluziile, cel puțin o parte din ele, dar știu că pierderea lor este un proces de durată, un proces ce nu se oprește de câțiva ani încoace. Poate se numește maturizare, poate e realizarea mizeriei în care trăim. Nici nu știu cum să reacționez când, de exemplu, citesc că Marius Oprea, un om pe care îl respectam odată, își calcă pe onoare, pe demnitate și încalcă de fapt datoria pe care o are ca director la Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului, atunci când îl apără în Instanță pe cel pe care cu câțiva ani în urmă îl considera un om periculos, un om acuzat de crime împotriva umanității. Nicolae Paraschiv, un om acuzat că a făcut poliție politică pe vremea comunismului, este apărat de către însuși directorul Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului. Dacă nu știți cine este Nicolae Paraschiv, atunci vă spuneu: cel care s-a ocupat de cazul lui Liviu Babeș. Probabil nici asta nu vă sună cunoscut, dar probabil ați auzit măcar de un tânăr care și-a dat foc pe pârtia de schi de la Brașov, pe 2 martie 1989, pentru a protesta împotriva comunismului. Un gest al unui om care nu mai avea în ce să creadă. Nu-l aprob, nu-l dezaprob, doar mi-l amintesc. Și când spun că Paraschiv s-a ocupat, e clar care este sensul verbului ”a se ocupa”. Cum a ajuns Oprea din acuzator în apărător? Este ca într-un film prost, ca într-o caricatură absurdă, parcă îți vine să râzi și aștepți de fapt momentul în care duma este relevată, când camera ascunsă iese de după tufiș, dar de fapt nu este nicio cameră ascunsă, există doar un tufiș, unul care crește, se înmulțește și se lățește pe retina noastră.”

continuarea aici.

aștept să comentați, să mă trageți de urechi dacă am spus ceva greșit sau să îmi spuneți părerea vostră.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu