vineri, 15 noiembrie 2013

Cafeaua de dimineață

Încă adormit, intru în bucătărie și pun apă în ibric, dau drumul aragazului și torn două lingurițe de zahăr în apa ce începea să se încălzească. E ritualul de fiecare dimineață. Cum sar din pat, cum pun de cafea. După ce cafeaua e gata, am timp să mă spăl, să îmi văd de mine la baie, să îmi verific e-mailul, asta până se răcește puțin și e numai bună de băut. De când m-am lăsat de fumat nu mai sar din pat cu mâna pe pachet și nici nu bag una repede la baie, așa că îmi rămâne mai mult timp de pierdut. Am strategic puse pe măsuța din baie o revistă, un cub rubik, un caiet și un creion. Pentru creativitate. Îmi vin idei când mă joc cu cubul rubik, le notez repede pe hârtie și apoi, vesel, citesc un articol sau mă uit la poze. Așa m-am îmbogățit. La baie. Faptul că încă stau în garsoniera mea, singur, e doar un moft de-al meu. Aș putea cumpăra tot blocul, aș putea trăi în orice oraș din lume, dar m-am îmbogățit prea repede și până îmi dau seama ce e de făcut cu atâția bani, stau aici și îmi văd de viață ca și cum aș fi încă tânăr, sărac, doar cu idei și fără perspective. Beau cafea la ibric pentru că îmi amintește de mama. Numai că în dimineața asta s-a întâmplat ceva diferit.

Apa a început să fiarbă, am deschis borcanul și când mă pregăteam să iau din borcan prima linguriță cu cafea am auzit o voce subțire și puțin spartă care zbiera la mine:
- Ce ai, bă, de gând cu viața ta?
M-am panicat și era să scap borcanul, m-am întors brusc să văd dacă nu era cineva în spatele meu, am fugit în cameră, am verificat ușa de la intrare. Nimic, eram doar eu și apa deja clocotea puternic pe aragaz. Cred că am avut o halucinație auditivă. Semăna cu vocea unui om pe care l-am cunoscut. Echipat cu lingurița am dat să scot cafea să o pun in ibricul pe care l-am dat la o parte pentru a nu da în foc prea repede. Dar cum am dat să bag lingurița în borcan, aceeași voce:
-Bă, vrei să mă omori? Nimic bun nu faci, nimic n-o să faci în viața asta!
De data asta am scăpat borcanul și s-a făcut țăndări pe podea. A sărit cafea peste tot și din mormanul cel mare am văzut o mogâldeață de om care s-a scuturat de cafea și a pornit înspre mine. Era cât degetul mijlociu de mare și trăgea cu poftă dintr-o țigară. A scuipat pe pantoful meu și mi-a făcut semn să mă apropii. 
-Tu știi cine sunt eu? 
Părea un șmecheraș foarte, foarte mic. Un tip al dracului. Mușchiulos, tuns scurt, îmbrăcat bine. Mafiot de Dorobanți în miniatură.
-Vezi lingura aia? Ți-o bag în cur dacă mai dai cu mine de pământ vreodată. 
Nu aveam cuvinte la îndemână, încercam doar să-mi dau seama ce vrea de la mine, ce căuta în borcanul meu de cafea și cât de serioasă era treaba cu lingura.
- Cine ești și ce cauți aici?
- Voi, oamenii mari, sunteți proști rău! 
Nu neg, doar că tot nu înțelegeam nimic.
- Mi se zice Bob Ăl Mic și sunt trimis de Ăl Mare să te aduc pe calea cea bună.
S-a întors cu spatele la mine și a urinat pe butelia mea. A râgâit puternic și și-a mai aprins o țigară.
- Și ce vrei de la mine? Cine e Ăl Mare? De ce ești așa mic? Visez?
A început să râdă puternic, a sărit pe chiuvetă de parcă putea să zboare și până să-mi dau seama ca făcea era deja pe aragaz și cu o forță de care nu-l credeam capabil a luat ibricul cu apă încă fierbinte și mi l-a trântit peste plexul solar. Am simțit pe pielea mea că nu visez și când am dat să urlu am simțit că nu pot să scot sunete. Îmi pierise glasul:
- N-am nevoie de vecini care să bată la ușă. Suferă în tăcere. Si-a aranjat hainele, s-a scuturat de cafea și s-a calmat: Am început cu stângul. Normal că te-ai speriat, nu în fiecare zi găsești în borcanul cu cafea un motherfucker mic care te ceartă. Am fost trimis de prietenii tăi să-ți reamintesc că i-ai uitat. Le-ai promis că îi ajuți și pe ei dacă te îmbogățești, dar a trecut un an și tu, nimic. Sunt supărați și când cineva e supărat apelează la Ăl Mare și unul din noi, ăștia mici, suntem angajați să trimitem un mesaj. Eu am următorul mesaj pentru tine. 
Începusem să înțeleg, dar eram paralizat, nu putea decât să ascult. A început să vorbească și am recunoscut vocea:
- Bă boule, te bag în mă-ta! Mai știi când eram mici, beam cafele și făceam planuri de viitor? Ziceam că dacă unul din noi face ceva, îl ajută și pe celălalt. Ziceam să faci ceva cu viața ta și acum că ai făcut, m-ai uitat? Îți mănânc ficații dacă nu-mi trimiți și mie niște bani.
Înțelesesem tot. Am zâmbit și i-am făcut semn să-mi redea vocea.
- Cum îl chema pe fratele Anei?
Nu înțelegea, dar simțea că e ceva în neregulă.
- Numai tu ai putea să știi așa ceva. Dacă răspunzi la întrebare fac ce vrei tu.
Se uita la mine cu ură, încerca să spună ceva dar cu cât se gândea mai mult, cu atât îl vedeam cum dispare.
Mai întâi o mână, apoi ușor - ușor a dispărut cu totul.
- Nu există niciun frate, fraiere. De-asta nu ne-a dat nimeni pe șale când am fost la ea. Nu mă las eu prostit. Nu te-am trimis nimeni, e doar o schemă nouă de stors proștii cu bani. Escrocherii de poveste.
Am repus ibircul la fiert, am desfăcut o pungă nouă de cafea și acum stau pe balcon, sorb lichidul fierbinte și mă gândesc la prietenii mei.

Încă nu știu ce să fac cu viața mea, dar cred sincer că cea mai bună cafea e cea la ibric și mai cred că prietenii nu apelează la mici mafioți din borcanele cu cafea pentru a trimite mesaje. Te invită ei la o cafea și te întreabă ce mai faci. 

14 comentarii:

  1. :) caracteristicul stil Vali. Textul tau mi-a facut pofta de cafea.

    RăspundețiȘtergere
  2. ma bucur sa aud ca exista un stil Vali :D pai ce mai stai? pune mana si fa repede juna!

    RăspundețiȘtergere
  3. hmmm...ai fost cubul de ciocolată servit cu cafeluță;)....te-am savurat cu plăcere :P
    ....și, clar....cafeaua la ibric este demențială:)
    p.s. ce priveliște ai de la balcon ??:D...ufff , știu sunt curioasă:P

    RăspundețiȘtergere
  4. ce fel de ciocolata? :D
    foarte, foarte curioasa. pai vad un mic parculet, o strada, oameni, masini, un caine, porumbei, cativa copaci, un magazin, o gura de metrou, cerul. cam asta :))

    RăspundețiȘtergere
  5. îmi place cafeluța amară și cu un cub de ciocolată simplă neagră sau cu ciucalată de casă :P
    hmm...mersic mumos pentru că mi-ai satisfăcut ...curiozitatea :)
    interesantă priveliște ;)

    RăspundețiȘtergere
  6. buna ciucalata de casa :)
    e interesanta. pentru mine a devenit cumva magica, de ani de zile o privesc.

    RăspundețiȘtergere
  7. foarte bună;)
    dacă sunt ani de zile și încă este magică...hmm, atunci chiar este interesantă;), deși priveliștea ține și de ochii ce o privesc și cât de deschiși sunt :)

    RăspundețiȘtergere
  8. se simt :)
    îți foarte mulțumesc pentru frumosul dialog :) mi-a făcut plăcere ;) ..mă voi opri , nu te mai stresez :))) :P

    RăspundețiȘtergere
  9. placerea e a mea. nu ma stresezi. imi place sa port dialoguri. sa mai treci pe aici :)

    RăspundețiȘtergere
  10. :) trec , trec :P
    o să stau cu ochișorii pe tine ;)

    RăspundețiȘtergere
  11. da, e buna cafeaua cu scortisoara. :)

    RăspundețiȘtergere
  12. asta e dupa Manualul imblinzitorului ? :)

    RăspundețiȘtergere
  13. am scris-o inainte sa citesc Manualul :)

    RăspundețiȘtergere