miercuri, 25 decembrie 2013

Despre adevărata esență a Crăciunului

Până la 6 ani magia exista pentru că credeam în Moș Crăciun, așa cum doar un copil poate crede în ceva și ziua Crăciunului era una de mare importanță. Apoi am aflat adevărul dar am început să înțeleg alte adevăruri, mergeam la biserică, țineam post, eram un copil cuminte și chiar dacă Moș Crăciun își pierduse statutul de ființa în carne și oase, încă mă bucuram de venirea lui. Asta a fost până pe la 12 ani. Apoi n-am mai fost un copil atât de cuminte, Moș Crăciun a decăzut total și nici credința n-am mai avut. Dar reușeam să găsesc bucuria în alte forme, băutura, hormonii și revolta adolescentină făceau treaba să funcționeze și Crăciunul avea în continuare o semnificație, chiar dacă una extrem de denaturată. Până pe la sfârșitul liceului. Apoi a fost nedefinit, exista doar ideea că o să mă întorc acasă, de la facultate, pentru câteva zile și o să mănânc ceva bun, o să vbeau un vin cu ai mei și cu prietenii. Acum s-au mai dus demonii, am revenit la o formă de credință, am înțeles care e treaba și cu Moș Crăciun și încerc să regăsesc o semnificație acestei zile. Știu în esență care este aceasta, dar nu pot să o simt. Măcar am o familie unită și în mijlocul ei mă simt bine, ceea ce e mai mult decât au mulți. Poate când o să-mi fac eu însumi o familie, o să redescopăr treptat ceva mai mult, ceva ce am uitat sau n-am știut cu adevărat niciodată. Oricum, știu că Naștarea Domnului înseamnă mai mult decât o serie de obiceiuri și o masă îmbelșugată.
***

Am scris și pe SemneBune un articol despre semnificația Crăciunului, vă invit să-l citiți:

Azi sărbătorim Nașterea Domnului, numai că mă uit în jurul meu (including Facebook) și am impresia că oamenii cred că sărbătoarea aceasta este despre mâncare, lene, somn, cluburi, party, băut, iubit și alte ”afaceri” omenești. Nu văd mai nicăieri pe cineva extrăgând esența acestei celebrări. Suntem un popor creștin, Nașterea Domnului este, în afară de Înviere, cel mai important eveniment, cel care ne definește ca religie. Înțeleg că pentru cei mai mulți, atei sau nu, religia înseamnă Biserică și Biserica e coruptă, preoții (a.k.a popii) sunt hoți și oricum ”mai lasă-ne, domnule, cu religia ta, că de unde știm noi dacă mai e ceva după, nu știm nimic, noi suntem prea mici, contează ce trăim acum, ce mâncăm, ce iubim, ce bem, că după om vedea noi ce-o fi!”, dar cele de mai sus nu au prea mult de-a face cu simbolul nașterii Fiului lui Dumnezeu, nici cu credința. E vorba despre noi ca oameni cu dimensiune spirituală care am uitat sau n-am știut niciodată ce semnificație minunată are această sărbătoare. Nici nu contează prea mult ce crezi, dacă stai bine să analizezi ultimii 2000 de ani, e imposibil să nu observi infleunța pozitivă a creștinismului, care a început, după cum se spune și se crede, într-o zi de 25 decembrie. Luați numai câteva minute timp de gândire și meditați la simbolistica gestului unui Demiurg de a crea o legătură cu omul prin nașterea sa în trup omenesc.

Chiar dacă ar fi o simplă poveste de adormit copii, cum cred atâția, nu are cum să nu te atingă puțin miracolul unui astfel de legământ, al unei astfel de apropieri. Dar societatea consumistă a îngropat aproape total acest gest și ultimele lopeți cu țărână le-au aruncat chiar preoții cei falși (nu îi includ pe toți preoții aici, să fie clar) tocmai prin faptul că și-au trădat credința și misiunea și au transformat religia într-o afacere, scârbind omul simplu, făcându-l să nu mai creadă în nimic. Plus aproape 50 de ani de comunism, de ateism științific și de îndobitocire în masă. Am ajuns în anul de grație 2014 să ne călcăm în picioare prin magazine pentru a cumpăra mâncare care se va strica, daruri care nu înseamnă nimic, obiecte colorate și perisabile care amintesc de un anumit Moș Crăciun, a cărui frumusețe s-a diminuat. Sau poate am crescut eu și s-a dus magia, dar, chiar dacă e un brand consumist întărit de Coca-Cola, Moș Crăciun este un simbol aducător de bucurie. Mi se pare că s-a bagatelizat și el. Nu numai Hristos, ci ambii, El și Moș Crăciun, au fost izgoniți din sărbătoarea Crăciunului. Ce ne-a mai rămas? Mâncare, băutură și iluzia unei fericiri artificiale. Poate sunt negativist, dar nu mai găsesc latura spirituală a unei sărbători spirituale în esența și în profunzimea ei. Crăciunul este despre suflet, nu despre trup, chiar dacă este și trupul foarte important. Dacă nu m-aș afla în mijlocul unei familii iubitoare și unite, cred că chiar aș rata total magia Crăciunului despre care tot aud în jurul meu. ”Fii mai bun, fii mai fericit” este un îndemn de bun simț, dar aș mai adăuga: ”Fii mai atent cu tine, cu viața ta, cu sufletul tău, cu aproapele tău!”

continuarea aici

2 comentarii:

  1. frumos scris !! ....și îți mulțumesc pentru că, prin cuvinte mi-ai oferit o mică parte din magia Crăciunului !!
    Crăciun cu pace îți doresc !!:)

    RăspundețiȘtergere
  2. cu mare placere! Craciun fericit si tie! (cat a mai ramas)

    RăspundețiȘtergere