miercuri, 22 ianuarie 2014

Ce cărți mi-au dat insomnii în anul ce-a trecut

Pentru SemneBune am răspuns unui poll care avea drept întrebare: Ce carti ne-au dat insomnii in 2013? Cum sunt multe cărți care mi-au dat insomnii, atât prin faptul că mă prindeau și uitam să mai dorm, fie prin faptul că puneau probleme care mă bântuiau chiar și în somn sau atât de tare mă enervau încât îmi pierea somnul, a trebuit să mă gndesc puțin la răspuns. Am citit destul de mult în anul ce a trecut și mi-a fost greu să aleg, am vrut inițial să vorbesc despre niște romane, dar deja o făcusem în recenzii, am vrut să mă aplec asupra cărților ”grele” de filozofie, să mă dau mare că citesc autori canonici și îi și înțeleg, dar apoi mi-am dat seama că unele din lecturile mele se leagă și am ales trei cărți. Răspunsul meu îl transcriu mai jos. Alături de mine au mai răspuns: Florin Dumitrescu (scriitor), Marius-Iulian Stancu (poet), Marius Gabor (laureat IDC la Secțiunea Proză Scurtă), Roxana Sorea (laureat IDC la Secțiunea Proză Scurtă), Cristina Nemerovschi (scriitor), Alexandra Derea (organizator Meniu a la carte), Miruna Bacali (jurnalist cultural & dependent de cărţi), Anca Petre (jurnalist The Money Channel), Jovi Ene (project manager http://filme-carti.ro) și colega Sowilo (editor SemneBune). Cărți bune, răspunsuri personale și elaborate, multă pasiune față de lectură. Asta vezi găsi citind (și) răspunsurile lor.

”Anul care a trecut a fost unul plin de lecturi. Am citit mai mult decât în alți ani, mai diversificat, mai organizat. Au fost multe lecturi din autori români, câteva surprize foarte plăcute, dar am citit şi autori străini pe care îi uitasem sau pe care nu-i știam sau îi ignorasem. Dar nu literatura mi-a dat insomnii, cu toate că am citit câteva romane extraordinare, puternice, numai bune să-ți dea dureri de conștiință. Insomniile au venit din partea a trei cărți, citite fără vreun plan anume, la câteva luni diferență una de cealaltă. Se dovedește acum, privind în retrospectivă, că ele se leagă și m-au dus la conștientizarea unor fapte și la o mai bună înțelegerea a lumii de azi, prin raportare la trecut. Cele trei cărți sunt:

1 O carte a unui faimos evoluționist, un super star ateu, darwinist până în măduva oaselor, Richard Dawkins ”The Selfish Gene” (Gena egoistă), epub. Cea mai importantă idee a cărții și cea care mi-a dat insomnii și frisoane e că de fapt scopul vieții noastre e să perpetuăm o genă, să duceam mai departe în viitor o încărcătură de informații, cele mai puternice cele mai pure. Selecție naturală la un alt nivel, unul din care omul este exclus aproape total.

2. Serafim Rose -”Nihilismul, rădăcina revoluţiei în epoca modernă”, Ed. Sophia, 2013. Acest autor, preot ortodox, fost decadent, ateu, nihilist, care a trecut prin multe lucruri rele, a căzut în toate păcatele lumii, spre a se întoarce cu fața la Dumnezeu. Cult, citit, om cu Doctorat, acesta s-a hotărât să scrie o carte în care să arate cum influența nihilismului, a gândirii progresiste, a darwinismului, a ateismului și a altor curente de gândire de acest fel, a dus la o criză a spiritului nemaivăzută. Oamenii s-au aflat într-o lume fără Dumnezeu, fără repere morale bine stabilite și s-a instaurat omul nou, care odată ce l-a ucis pe Dumnezeu nu a mai știut cum să țină lumea în frâu. Unul din rezultatele acestei crize se află în cea de-a treia carte:

3. Lena Constante- ”Evadarea tăcută.3 000 de zile singură în închisorile din România”, Ed. Humanitas,
2013, despre care am scris aici. Mi-a dat insomnii mărturia sa, m-a cutremurat cruzimea la care a fost supusă o femeie a cărei vină a fost imaginară, singura sa greșeală fiind că a trăit conform dorințelor ei, nu a Partidului unic. Punând cap la cap informații, idei, gânduri, reflecții proprii, am ajuns la următoarea concluzie, care să lege cumva toate aceste cărți: Într-o lume nihilistă din care Dumnezeu a dispărut și totul este astfel permis, inclusiv comunismul și alte forme de supunere a voinței în scopul utopic și fantezist al creării unui om nou, total lipsit de caracteristicii proprii, redus la mâna de muncă, uniformizat, singurul scop al omului este de fapt acela de a perpetua o genă, nicidecum ceva superior, ceva spiritual sau măcar mundan. Stați numai o secundă și meditați la această idee, exagerată bineînțeles, dar cât se poate de adevărată în structura și profunzimea ei, și cu siguranță o să vă treacă un fior.”

Citiți și recenzia mea la cartea lui Philip Roth, M-am măritat cu un comunist

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu