duminică, 19 ianuarie 2014

Rugaciunea Sf. Francisc de Assisi într-o lume egoistă

Mă uitam la un serial, Bored to Death, care din păcate s-a terminat, dar merită câteva ore din viața voastră. Și în penultimul epidsod din ultimul sezon, unul din personaje aduce vorba de rugăciunea Sf. Francisc de Assisi. Da, cel după care și-a luat numele noul Papă. Nu o să discut acum afirmațiile Papei în legătura cu orientările sale politice, nu numai fiindcă mi se par ciudate, doar că nu consider că un Papă sau orice alt reprezentant al unei religii ar trebui să-și afirme atât de vehement poziția politică. Religia nu ține de politică și chiar dacă, într-un fel sau altul, organizarea instituției ține, a te declara de o parte sau de alta nu poate face decât rău. Oricât de bune i-ar fi intențiile, și cred că sunt, Papa Francisc a cam dat-o în bară în această privință și reacțiile nu au fost cele mai pozitive.

Dar altceva voiam să spun și m-am luat cu vorba. Auzisem vag această rugăciune, dar în seara asta am citit-o și am recitit-o. Mi se pare, în afara tonului său liniștitor, care trebuie să fie parte integrată a unei rugăciuni, un bun manifest pentru un secol ce pune mai presus de orice propria persoană. Secol de egoiști, de narcisiști și de căutători ai esenței în orice altă parte decât cea mai normală și apropiată (a se vedea New Age bullshit sau alte ezoterisme). Religia nu înseamnă doar credința într-un Demiurg și în nicuun caz nu înseamnă ceea ce cred majoritatea, adică ce se vede prin ziare despre nu știu ce preot sau nu știu ce taxă. Un preot bătrân spune că există popi și preoți și că diferența este ca de la cer la pământ. Inteligent om. Religia înseamnă și ceea ce unii numesc azi ”dezvoltare personală”. 

Dacă citești textele celor care l-au căutat pe Dumnezeu, fie că l-au găsit sau nu, fie că e Sf. Augustin sau Cioran, și bineînțeles, textele sacre, găsești acolo și cuvinte care îți spun ceva despre tine, ca om trăitor într-o societate, ca om cu gânduri, îndoieli, probleme. E de mare ajutor să găsești răspunsuri în locurile potrivite. Și această rugăciune, mai ales partea doua, cuvintele, ideile ei m-au tulburat și m-au făcut să mă gândesc la multe momente din viața mea când nu am înțeles nimic, când am fost egoist, rău, nepăsător. O să-mi spuneți: păi da, așa trebuie! Așa reușești în viață! Ubermensch! Darwin! Legea junglei! Poate, însă ce înseamnă omul fără omenie?

Citiți și voi acest text minunat și ziceți-mi dacă vă ”spune” ceva, dacă vă face să vă raportați altfel la lume și la cei din jur:



                                          Prayer of Saint Francis of Assisi


Lord, make me an instrument of thy peace!
That where there is hatred, I may bring love.
That where there is wrong, I may bring the spirit of forgiveness.
That where there is discord, I may bring harmony.
That where there is error, I may bring truth.
That where there is doubt, I may bring faith.
That where there is despair, I may bring hope.
That where there are shadows, I may bring light.
That where there is sadness, I may bring joy.

Lord, grant that I may seek rather to comfort, than to be comforted.
To understand, than to be understood.
To love, than to be loved.
For it is by self-forgetting that one finds.
It is by forgiving that one is forgiven.
It is by dying that one awakens to Eternal Life.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu