marți, 18 februarie 2014

Viața fără Facebook

Pentru o vreme mi-am dezactivat contul de Facebook. Voiam să aflu dacă va observa cineva că nu mai sunt on-line, dacă există viață fără Facebook și cum afectează lipsa virtualului. Există, acesta e răspunsul și e una chiar plăcută, însă mă simțeam rupt de lume. Fiind la țară, nu mi-a fost atât de greu, din contră, am ieșit în natură, am citit mai mult, m-am jucat mai mult cu câinele. Într-o seară am ieșit să beau o cafea și m-am întâlnit cu un prieten care îmi zicea că nu mai are cont de două săptămâni. Nu observasem nimic. La fel s-a întâmplat și cu mine. Au observat doar câțiva oameni care din întâmplare voiseră să-mi trimită ceva și nu mai eram. În rest, nimeni. Mi-am dat seama cât de puțin atenți suntem. Referitor la a doua curiozitate a mea, cel mai bun răspuns e tot al lui: „fără Facebook mă simt ca un sălbatic, nu mai știu nimic”. Și chiar așa e, la fel m-am simțit și eu, dar în acelaşi timp parcă m-aș fi putut obișnui foarte bine fără el. Facebook-ul are părți bune și rele: e bine că există un loc unde ne putem întâlni să bârfim, să aflăm știri, să ne ținem la curent, să mai râdem, să vedem cât de rău o duc și alții sau să ne enervăm că unora le merge mai bine, dar e rău pentru că nu mai vorbim între noi. Ies la o cafea și oamenii stau cu nasul în smartfonuri. Și eu sunt printre aceia, recunosc și nu îmi place. Dar eu încă sunt adeptul conversației face to face, a hârtiei (cumpăr încă reviste, cărți) și mi-ar plăcea foarte mult să mai primesc felicitări sau scrisori prin poștă. Poate sunt eu oldschool, dar acelea sunt mai din suflet, măcar omul a făcut efortul de a scrie ceva și de a merge la poștă, nu doar a dat un click. Viața adevărată e încă afară. Nu știu pentru câtă vreme, fiindcă bebelușii se nasc cu tablete legate de gât. Eu am avut primul calculator în clasa a 8-a, un Pentium vai mama lui cu hard de 10 giga și net nelimitat într-a 11-a. 

Mi-am dat seama că în condițiile de față, nu pot sta fără Facebook: prieteni, master, site, blog, site-uri sau pagini pe care le citesc sunt acolo și am de unde alege. E rău că în afară de ele sunt mult mai multe alte tentații și nici nu știi când trec ore întregi de stat degeaba la o caterincă, la o vrăjeală, la stălkuit, la lăicuit. Soluția pe care am găsit-o e următoarea: să folosesc Facebook-ul cu cap, să mă folosesc de el și stau mai puțin la belit ochii. Mi-am promis să nu mai stau pe telefon în oraș, când sunt și alții la masă cu mine, poate doar să intru un minut, să văd dacă am primit un mesaj sau o notificare și atât. Mai mult, am mai observat ceva, lucru evident, de bun simț și cât se poate de banal, pe care îl știam, dar nu-l conștientizasem: cu toate că pe net, în general, găsești mai multă informație într-o oră decât găseau acum 100 de ani oamenii în zile întregi sau chiar săptămâni, nu rămâi cu mai nimic și în plus, în zilele când am stat deconectat, lectura mi s-a părut altfel, lipsit de toate informațiile inutile, căci cele mai multe sunt inutile, m-am putut concentra pe ce trebuie. Din punctul acesta de vedere cei bătrâni erau mai câștigați: ce citeau, rețineau, ce aflau, le trebuia. E paradoxul informației, al modernității: în era în care totul e pe net, orice informație, curs, carte, film, muzică, sunt din ce în ce mai mulți analfabeți, sau mai bine zis, oameni care nu pricep ce citesc sau care cred că tehnologia e pentru joculețe și poze. Internetul nu e doar pentru porn și Facebook-ul nu e doar pentru pisici. 

Legat de toată afacerea cu Facebook și alte minuni de pe net, vorba bunicii: ce e mult nu e bun. Dar mai e și continuarea: ce e bun, nu e de ajuns.


**Dacă tot suntem la capitolul Facebook: în caz că vă place ce scriu, nu vă sfiiți să dați un like, un share, să lăsați un comentariu. Dacă nu vă place, puteți să dați un share cu ”uite ce nașpa scrie ăsta!”. Oscar Wilde spunea: ”Mai rău decât să se vorbească pe la spate despre tine e să nu se vorbească pe la spate despre tine.”

2 comentarii:

  1. Am cont de FB de câțiva ani, dar nu eram utilizator prea activ. Nu mă logam cu lunile. Până pe la finele lui octombrie când am venit aici Skype făcea figuri, YM nu funcționa deloc, iar singurele modalități prin care reușeam cât de cât să țin legătura cu cei din țară erau FB și Whatsapp. Eu prefer Whatsapp, sinceră să fiu (și cum nu prea-s fan FB, n-am fost chiar așa încântată să aud că Whatsapp tocmai a fost cumpărat de ei). Nu-mi place la FB tocmai faptul că orice om de trage o bășină o postează acolo de parcă a descoperit muzica Universului. De fapt marea parte a utilizatorior înrăiți îs din ăia care în caz de cutremur or să moară că-n loc să se bage la loc mai sigur or să-și ocupe secundele alea postând că-i cutremur. Să fie, domnule, primii care au anunțat. Știri și articole pe FB...mai slăbuț cu calitatea, în general toată lumea urcă p-acolo postări din traduceri proaste din Daily Mail că ni-i lene să citim originalul, mai bine direct Libertatea ori Click, măcar așa au tradus alții pentru noi. Chiar dacă au făcut-o prost. Plus că, sincer, mă doare fix mai jos de noadă ce mănâncă unii și alții la prânz și ce filme au mai văzut. Dacă vreau să știu îi întreb direct despre asta, nu aștept să citesc pe interneți.
    Atenție, nu neg puterea social media, care există și-i bine că există, mă enervează doar cei care găsesc p-acolo surogatul self estim-ului care altfel le lipsește. Altfel, FB e bun pentru promovare pentru cei ce au ce promova, de acord. Și pe mine m-au ajutat destul de mult anumite grupuri cărora m-am alăturat pe FB cu informații care mi-au făcut adaptarea aici mai ușoară.
    Cât despre informația despre net...dacă într-o vreme problema era accesul la informație acum problema e trierea ei. Pe interneți găsești orice, trebuie să știi să alegi ce citești. Problemă gravă la omii care nu-s învățați să gândească singuri. Greu, domnule, să trăim în ăste vremuri :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Oamo, cam la fel am fost si eu cu Fb-ul. Mi-am facut cont pe la sfarsitul liceului, dar in primul an cred ca nu intram mai des de o data pe saptamana. Toti imi ziceau despre cat de usor e sa agati pe FB, dar eu preferam sa ies in lume. Mai tarziu am cam devenit addicted, acum incerc sa il folosesc in asa fel incat sa nu am impresia ca e doar timp pierdut degeba. are si partile lui bune si imi place sa cred ca gandesc singur. macar din cand in cand :D

    RăspundețiȘtergere